Născut la Costâna la 7 Februarie 1837 într-o familie de ţărani români din Bucovina, învaţă să scrie sub îndrumarea lui Iordachi, bucătarul boierului Cârstea din localitate în iarna anului 1849, când studiază Ceaslovul şi Psaltirea.

În 1854 termină şcoala primară la Suceava, iar părinţii îl duc la Cernăuţi, unde va urma cursurile gimnaziale. Aici a fost remarcat de profesorul Aron Pumnu, care l-a luat în gazdă şi l-a lăsat să se ocupe de biblioteca sa. Prima întâlnire dintre Vasile BUMBAC şi Mihai EMINESCU avea să se petreacă în casa profesorului Aron Pumnu, unde viitorul poet naţional va fi şi el găzduit. Primele poezii le publică în perioada asta în reviste de limbă română din Imperiu. Publică sub mai multe pseudonime, printre care şi Audin Costânceanul. Din cauza unor tensiuni politice, pleacă la Blaj pentru a face ultimul an al gimnaziului. La Blaj absolvă examenul de maturitate. În perioada petrecută la Cernăuţi şi Blaj publică în Concordia şi Aurora română.

În 1864 este trimis bursier la Viena, unde se asociază cu românii din Imperiu. După cinci ani drumurile sale şi ale lui EMINESCU se întâlnesc din nou, de această dată la Viena. Participă la adunările studenţilor români din societatea România Jună şi chiar la un moment dat deţine unele funcţii de conducere. Aici citeşte multe din scrierile sale. Se pare că perioada petrecută la Viena este ce mai fructuoasă din viaţa sa poetică. Se implică activ în organizarea festivităţilor de la Putna prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la întemeierea mânăstirii.

După zece ani petrecuţi la Viena, se va stabili pentru totdeauna la Suceava în anul 1874, unde va fi profesor de limbi clasice şi limba română la Gimnaziul din localitate, astăzi Colegiul Naţional Ştefan cel Mare.

Colaborează în diferite domenii cu colegi săi de la Gimnaziul sucevean printre care se numărau Simion Florea Marian, Dracinschi, Ştefureac, Isopescu. Publică în continuare în revistele şi ziarele locale, din Cernăuţi, Pesta şi Viena. Călătoreşte în Bucovina, dar şi în Regatul României. Leagă prietenii cu Vasile Alecsandri şi Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Ultima întretăiere a destinului său cu cel al lui EMINESCU se petrece în anii 1886-1887, când Eminescu vine la Suceava şi va fi găzduit de Vasile BUMBAC.

Opera în care îşi manifestă crezul poetic este Toate-n lume-s poezie. În general poeziile sunt inspirate din mediul arhaic ţărănesc şi descriu activităţi rurale, dar şi natura, primăvara fiind anotimpul favorit al poetului. Numeroase poezii sunt numite Cântec şi unele chiar au fost puse pe note de Ciprian Porumbescu şi A. Flondor.

Vasile BUMBAC a scris şi numeroase fabule, unele foarte reuşite şi amuzante, numele său fiind recent inclus într-o antologie a fabulei româneşti. Câteva titluri: Şoarecele şi ghinda, Răutatea şi bunătatea, Iepurele şi broasca, Ţăranul şi leul. Poemul istoric de largă întindere şi chiar epopeea au fost abordate în scrierile sale de Vasile BUMBAC, în urma strădaniilor sale rămânând: Regele Sobieski şi cei optsprezece plăieşi români, Descălecarea lui Dragoş în Moldova, O dimineaţă pe ruinele Sucevei, reşedinţa lui Ştefan cel Mare şi Umbra lui Traian în Dacia. A scris şi ode: Odă lui Ştefan cel Mare şi Odă – eroului Avram Iancu şi a versificat unele legende populare culese de el sau de alţii.

A studiat şi a făcut traduceri din operele scriitorilor antici Horaţiu şi Vergiliu. A scris şi publicat însemnări de călătorie şi a luat apărarea limbii române în diferite articole în faţa poluării ei cu diferite barbarisme.

Când avea 75 de ani a fost vizitat de Nicolae Iorga, care avea să-l menţionze în mai multe dintre monumentalele sale scrieri.

Moare la 27 Februarie 1918, bâtrân, slăbit, fără copii, rămas doar cu păsările şi florile sale pe care le iubea atât de mult. Este înmormântat în cimitirul Pacea din Suceava, actualmente mormântul său aflându-se într-o stare precară.

Astăzi, şcoala din Costâna îi poartă numele, în holul ei găsindu-se un bust al poetului, iar pe soclul statuii lui Mihai EMINESCU din Suceava, se află un basorelief cu chipul lui Vasile BUMBAC.

La începutul anului 2009 a apărut prima carte dedicată integral vieţii şi operei omului de cultură, poetului, publicistului şi profesorului sucevean. Cartea este rezultatul muncii profesorului giurgiuvean Emil TALIANU şi a apărut prin finaţarea oferită de primarul de Giurgiu Lucian Iliescu. Ea este intitulată Aproape de Luceafăr, întrucât viaţa marelui EMINESCU s-a încrucişat de mai multe ori şi în locuri diferite cu cea a lui Vasile BUMBAC. Cartea este structurată pe trei secţiuni: viaţa lui Vasile BUMBAC văzută prin opera sa şi prin citate din carţi ale lui Nicolae Iorga şi Constantin Loghin, opera cu principalele direcţii pe care s-a concentrat Vasile BUMBAC şi partea a treia care este compusă din câteva poezii pe care le-a ales autorul. Spre sfârşitul cărţii se află o galerie foto în care se află portrete ale poetului, ilustrate ale ţinutului natal şi alte reprezentări care au legătura cu poetul.

În tinereţe, Emil TALIANU a făcut studii în Ţara de Sus şi aici l-a descoperit pe VASILE BUMBAC, de care s-a legat indisolubil şi l-a făcut prieten spiritual al său, iar apoi, pas cu pas a căutat urme ale poetului prin fondurile literare şi arhivele sucevene, dar şi prin cele din capitală. Astfel, după o muncă de mai mulţi ani, studiu şi minuţioase căutări, ceea ce de mult timp trebuia făcut aici la Suceava de către localnici, a fost realizat. Profesorul Emil TALIANU doreşte să fie doar un deschizător de drumuri în ceea ce îl priveşte pe Vasile BUMBAC şi are speranţa ca în curând, plecând de la temelia pe care a realizat-o el, alţi cercetători pasionaţi să caute informaţii valoroase, să culeagă din manuscrise şi din revistele şi ziarele vremii şi să publice opera integrală a acestui om de litere oarecum ocultat de posteritate şi de oamenii de pe pământurile de unde s-a ridicat.

Regretabil e că Vasile BUMBAC nu apare la rubrica personalităţilor care au fost cadre didactice de-a lungul timpului la Colegiul Naţional Ştefan cel Mare din Suceava.

Pe lângă poetul care scrie în stilul lui Vasile Alecsandri, pasteluri, epopei şi poeme istorice de o considerabilă întindere, un iubitor al folclorului şi un valorificator al său, veţi descoperi în Aproape de Luceafăr, un excelent fabulist, un om care scrie cu mare plăcere despre preumblările sale, un veşnic îndrăgostit de natură, peisaje, dealul mare din Costâna, păsări şi cel mai tare de flori, un iubitor al românismului şi mai ales al limbii române, la care a vegheat să nu fie poluată în vremea sa. Opera lui, prea puţin aprofundată şi foarte împrăştiată în diferite locuri, în manuscrise şi ziare, merită citită, măcar de oamenii de cultură ai locului.

Felicitările şi recunoştinţa mea se îndreaptă spre autor, care merită toată lauda sucevenilor şi a costâncenilor, care pe această cale vor putea răspunde la întrebarea Cine a fost Vasile BUMBAC şi ce a făcut, pentru ca o stradă din centrul Sucevei să îi poarte numele?.

Cei care doreasc să afle mai multe amănunte despre carte, care vor să intre în posesia ei, îl pot contacta personal pe autor.

Articol scris de Lucian SPETCU, căruia îi mulţumim.