1. Echipa 1 vine si sparge fara sa se gandeasca prea mult (a se citi cateodata in mijlocul drumului, de se face un crater de se inchide cate o strada o data pentru un rahat de groapa de juma de metru) locul estimativ in care echipa 2 are de reparat/schimbat/etc o teava de gaz/apa/etc.

2. Echipa 2 apare dupa 3-4 zile (timp in care groapa a stat cel mai probabil nesemnalizata, ca doar nu era treaba echipei 1 sa semnalizeze groapa, tine-te bine nene, picioare rupte, pensionari zdrobiti si masini ucise etc), face reparatia respectiva (de obicei o echipa de 12, 11 maistri si un muncitor betiv si lenes) – sapa baietii mai adanc, fac dezastru pe strada, reparatiile de max 2-3h dureaza si cate 2 saptamani, timp in care frustrarea locuitorilor de pe strada creste.

3. Echipa 2 termina treaba si urmeaza echipa 3 (diferita de echipa 1) care vine sa refaca strada/trotuarul. Pentru ca ei “nu pun pavele” si “nu lucreaza la drumuri”, ei sunt doar “pusi sa repare strada”, toarna de obicei beton peste gaura (vorbesc despre strazi) – se batatoreste pamantul cu picioarele, apoi se toarna un strat de max 7-8cm de beton. Aia devine groapa de-ti spargi baia de ulei in ea in 2 saptamani, pt ca pamantul nu e tasat cum trebuie si se lasa betonul de deasupra, etc. Plus ca data viitoare cand o fi vreo reparatie de facut in acelasi loc, sa vezi distractie cand ai de spart beton. Mai dormi la amiaza sau pune-ti copilul la somn daca mai ai cum.

Acum ca ati inteles contextul, sa explic de ce am vrut sa-i iau pe capota pe amicii din echipa nr. 3 – astupasera gropile cu beton, si curgea efectiv betonul din astupatura de cat de mult pusesera, dadea pe langa, cu boalfe, si strada pe care circulam linistit acu 5 zile s-a transformat dintr-o data intr-un chin la condus si mai multi peri albi marca Lungu iesiti.