Suceava gândeşte. Sper.

Lăudabilă inițiativa celor de la PentruSuceava.org, una din puținele asociații sucevene cu adevărat active, mai ales în sfera activării, coagulării și implicării personalităților din societatea civilă suceveană în discuții (momentan) și, sper, acțiuni viitoare, care să aducă un plus valoare dezvoltării orașului Suceava, pornind de la viața culturală, până la chestiuni administrative.

Totuși, trebuie să remarc că și în această seară, la fel ca la unele evenimente precendente pe teme de implicare și acțiune a reprezentanților societății civile, s-a discutat totul despre nimic și s-a stabilit nimic despre tot. Majoritatea și-au prezentant oful legat de viața lor în Suceava, legat de cum era orașul odinioară, legat de cum s-a dezvoltat urbanistic, legat de diverse lipsuri (de la liniște la spații pentru practicat sportul), dar nimeni nu a concluzionat nimic.

Nu știu alții cum s-au simțit, dar eu am avut senzația că ascult niște monolage stereotip (de genul celor văzute prin filmele americane la întâlnirile de tip alcoolicii anonimi, în care rareori intervenea cineva, iar restul aprobau fie din convingere, fie cu zâmbetul ironic pe buze) despre probleme, cazuri, ipoteze cu care, din păcate, ne confruntăm toți, zi de zi. Atât.

La fel ca la întâlnirile sus amintite, m-am simțit ca la o terapie în grup, în care toți ne acceptăm, ne ascultăm, dar nu acționăm. Eu unul, am considerat că e penibil să-mi exprim doleanțele legate de Suceava, de autorități, de orice, atât timp cât eu eram la cald și ascultam tăcut opinii, iar alții stăteau la -10 grade și protestau, cum am făcut-o și eu zilele trecute în fața Palatului Administrativ. Chiar m-am întrebat, câți din cei prezenți în sală au avut curajul să iasă și la miting să-și exprime nemulțumirile? Răspunsul a fost simplu, 5-6 din cei peste 50 de oameni prezenți la eveniment. Cam puțini nu credeți?

Părerea mea este că e greu să faci o agendă a orașului pentru 2012-2020 din partea unor reprezentanți ai societății civile atât timp cât unii încă trăiesc din trecut, nu-și acceptă prezentul și sunt, practic, incapabili să-și stabilească obiective viitoare. Cred că societatea civilă suceveană trebuie să treacă de la stadiul de monoloage la fapte, la acțiuni concrete.

Dar nu-i așa, după principiul ne enervează la culme cei ce cred că le știu pe toate, pe noi care chiar le știm pe toate, cine sunt eu să-mi dau cu părerea atotștiutoare.

Sper că v-am enervat!