Caricatură

Caricatura este un gen aparte al artelor vizuale, de obicei un desen, deşi poate fi executată şi în alte tehnici, care reprezintă o persoană sau o situaţie printr-o exagerarea intenţionată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul satirizării, ridiculizării sau atragerii atenţiei. În România caricatura apare şi ea odată cu emanciparea unei noi societăţi şi formarea unei conştiinţe naţionale pe la jumătatea secolului XIX, în perioada paşoptistă. Umorul amar dar şi atitudinea critică sunt trăsături reprezentative ale poporului român. “A face haz de necaz” este o sintagmă caracteristică romanului şi, adesea, românul a găsit soluţii la problemele sociale şi la cele existenţiale abordând o atitudine ironică, dar mai ales autoironică, nu totdeauna demonstrată a fi şi constructivă dar, cu siguranţă, paleativă şi păstrătoare a unei sănătăţi spirituale. Tradiţia umorului românesc va fi magistral reprezentată de artişti precum C. Jiquidi, A. Murnu, I. Iser, N. Tonitza, C. Ressu, F. Sirato, I. Ross.