Orașul SUCEAVA

Informează-te!

Implică-te! Suceava în imagini

Muzeul Satului Bucovinean

Organizat în apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean Suceava pune în valoare patrimoniul arhitectonic de factură populară dinŢara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut, când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente de arhitectură populară, şi a prins contur după 1990, când noi gospodării şi instalaţii tehnice populare au fost transferate, reconstruite şi deschise publicului vizitator.

Imaginea de ansamblu a muzeului reflectă organizarea şi activitatea complexă a unui sat, imaginat ca o sinteză, model al satului bucovinean. Alături de gospodăriile formate din casă şi anexe, amplasate de-a lungul uliţelor, în vatra satului, ca centru polarizator al vieţii comunităţii, se regăsesc biserica şi clopotniţa din Vama, datând din 1783 (unde, odată cu restaurarea catapetesmei şi organizarea inteioară se oficiază slujbe religioase), crâşma din Şaru Dornei şi instalaţii tehnice populare (moară de apă, piuă de sumane, darac, oloiniţă).

Meseriile şi meşteşugurile sunt reprezentate în ateliere specifice cum ar fi: atelierul de olar din casa Marginea, atelier de lingurar din casa Vicov, urmând ca pe măsură ce vor fi ridicate şi alte gospodării, să-şi găsească locul şi ateliere de ţesut, încondeiat ouă, cojocărit.

Organizarea interioarelor constituie o expoziţie etnografică aparte care a respectat particularităţile zonale ale obiectivelor de arhitectură populară. Cuptoarele, sobele se regăsesc în muzeu într-o bogată varietate de tipuri, mobilierul tradiţional, textilele de interior, piesele de port popular completează imaginea civilizaţiei tradiţionale bucovinene. Inedit pentru Muzeul Satului Bucovinean o constituie reprezentarea vieţii spirituale a ţăranului prin marcarea riturilor de trecere. În casa Straja sunt expuse obiecte de recuzită pentru ritualul de botez, iar în casa Cacica este marcat ceremonialul de înmormântare, cele două praguri ale vieţii.

Dincolo de funcţia esenţială de conservare, restaurare şi valorificare a patrimoniului cultural etnografic, Muzeul Satului Bucovinean s-a impus în peisajul cultural naţional prin organizarea de spectacole folclorice şi festivaluri (desfăşurate pe scena în aer liber), târguri ale meşterilor populari pentru promovarea tradiţiilor şi creaţiilor autentice, tabere de creaţie pentru elevi, muzeul devenind astfel un centru polarizator pentru viaţa culturală a Sucevei.

Obiective de arhitectură populară

Biserica şi Clopotniţa Vama

Biserica cu hramul Înălţarea Domnului transferată din localitatea Vama a fost ctitorită în anul 1783 conform unei inscripţii săpate în lemn, astăzi pierdută. Este o biserică de tip triconc compartimentată în altar, naos şi pronaos cu absida altarului pentagonală decroşată.

Atât altarul cât şi naosul prezintă câte o boltire semicilindrică, bolta de deasupra pronaosului fiind înlocuită printr-un pod, urmare a intervenţiilor ulterioare suferite în situ.

Este construită din cununi de bârne fasonate la patru feţe şi încheiate la colţuri în coadă de rândunică, iar bârnele pereţilor sunt cusute cu câte două cuie de lemn de tisă, fixate în găuri realizate cu sfredelul, pentru o mai bună siguranţă a edificiului.

Cosoroabele ce susţin greutatea învelitorii se sprijină pe console şi multiconsole cu terminaţii în cap de cal şi decorate cu alte motive geometrice şi zoomorfe: rozeta şi şarpele.

În interior pot fi admirate iconostasul datând din 1811 şi pictura de pe pereţii interiori ai altarului realizată direct pe bârnă.

Clopotniţa Vama. Este o construcţie cu două caturi, octogonală ca profil, cu etaj semideschis, fiind o anexă întâlnită frecvent la bisericile din zonă. La fel ca şi în cazul bisericii, bârnele pereţilor sunt întărite şi prin cuie de lemn. Nu se cunoaşte data exactă a construcţiei.

Gospodăria Bilca

Gospodăria Bilca cuprinde un număr de patru obiective: casă, grajd cu şură, căsuţă (bucătărie de vară) şi cămară (hâj). Este specifică zonei depresionare Rădăuţi, unde predomină în egală măsură creşterea animalelor şi agricultura.

Casa Bilca este construită din bârne rotunde sau fasonate rudimentar. Casa este lutuită integral la interior şi exterior, mai puţin capetele bârnelor superioare constituite în console. Planimetric se împarte în două camera de locuit (bucătărie) şi „casa cea mare”, tindă mediană descoperită şi o anexă adăpostită sub prelungirea tablei din spate a acoperişului – „plecătoare”. Datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, locuinţa reprezintă standardul de viaţă al ţăranului din zona etnografică Rădăuţi până la jumătatea secolului al XX-lea.

Căsuţa este spaţiul specializat pentru prepararea şi servirea mesei pe timp de vară fiind, la un moment dat, şi locul de retragere al bătrânilor când, în gospodărie, se întemeiază o familie tânără.

Ceva mai spaţioasă decât construcţiile similare cu o tindă ce servea drept depozit şi acces în pod, căsuţa este construită din bârne de răşinoase, cioplite la două sau patru feţe sau doar decojite, cununile îmbinându-se la colţuri în „coadă de rândunică”.

Hâjul, cum este denumită local cămara, reprezintă o construcţie monocelulară folosită ca depozit pentru obiecte de uz casnic şi gospodăresc, aflându-se întotdeauna nu departe de casa de locuit. Este construit din cununi de bârne de răşinoase, cioplite la patru feţe îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. Dată fiind destinaţia construcţiei aceasta este lipsită de ferestre.

Căsuţa şi hâjul au fost transferate din aceiaşi gospodărie, şi sunt datate la începutul secolului al XX-lea.

Grajdul cu şură este o anexă de mari dimensiuni, cu spaţii având destinaţii precise: grajd pentru animale, şopron pentru căruţă, raclă pentru fân, ocol pentru oi sub plecătoare şi, central, un spaţiu larg, liber ce servea atât accesului cu căruţa din curte sau din grădină. Grajdul propriu zis este ridicat din bârne, restul construcţiei fiind dintr-un schelet de grinzi înfundat cu scândură.

Gospodăria Câmpulung

Gospodăria Câmpulung. Gospodărie de crescători de animale din zona înaltă a Bucovinei este compusă din casă, grajd cu cămară şi poartă.

Casa Câmpulung (Nemţanu). exemplifică evoluţia civilizaţiei ţărăneşti din ocolul Câmpulungului Moldovenesc. Datând de la începutul secolului al XX-lea, planimetria şi volumul denotă o anume stare materială mai aproape de standardele zilelor noastre. Interiorul este împărţit în nu mai puţin de şase încăperi: în partea din faţă „casa cea mare” şi bucătăria despărţite de tindă, iar în planul secund alte două încăperi (cămara şi camera copiilor) despărţite de o a doua tindă în continuarea celei din faţă. La exterior intrarea în locuinţă este protejată de cerdac, iar de jur împrejurul pereţilor are prispă şi gang de scândură. Decorurile sunt localizate în zona stâlpilor cerdacului ce mărginesc portiţa („capul de om”) sau capetele grinzilor şi căpriorilor („capul de cal”).

Grajd Câmpulung. Anexă frecvent întâlnită în zona montană unde ocupaţia de bază a locuitorilor este creşterea animalelor. Construcţia, ridicată la începutul secolului al XX-lea, reuneşte sub acelaşi acoperiş un grajd spaţios şi o cămară separate de aria şurii – spaţiul liber unde se putea intra cu carul pentru a arunca fânul în pod şi unde erau depozitate utilaje şi acareturi.

Construcţia este realizată din bârne de răşinoase cioplite la patru feţe, clădite în cununi îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”, iar acoperişul este în două ape cu teşituri şi învelitoare din draniţă.

Poartă Câmpulung. O prezenţă încă vie în satele din zonă, poarta câmpulungeană este construită din stâlpi masivi de răşinoase, accesul persoanelor şi cel cu căruţa făcându-se separat. Construită în al doilea sfert al secolului al XX-lea, are acoperişul în patru ape şi învelitoare din draniţa fixată „în solzi”.

Gospodăria Mănăstirea Humorului

Gospodăria Mănăstirea Humorului este specifică Obcinilor Bucovinei unde ocupaţia de bază a locuitorilor este creşterea animalelor, lucrul la pădure şi agricultura având o pondere mai redusă. Se compune din casă de locuit, grajd cu şură, celar (bordei), atelier de tâmplărie, fântână şi poartă.

Casa Mănăstirea Humorului. Este locuinţa specifică românilor din zona etnografică Humor întâlnită frecvent până la sfârşitul secolului al XX-lea. Pereţii din bârne fasonate au lemnul aparent doar în jurul ferestrelor şi a uşii, ancadramentele prezentând chenare lutuite şi văruite. Pe trei laturi, sprijinit pe prelungirile tălpilor casei, este gangul de scândură, marcat de stâlpi ciopliţi în volume geometrice care fac legătura cu cosoroaba.

Casa de locuit are aceeaşi compartimentare specific românească, două camere despărţite de o tindă, iniţial descoperită, cu o uşă care dă în spatele casei.

Grajd cu şură Mănăstirea Humorului. Este o anexă de proporţii impresionante având în partea dreaptă grajdul, în stânga paierul unde se depozita fânul, iar în centru şura, spaţiu liber pentru accesul cu căruţa şi loc pentru activităţi gospodăreşti. În partea din spate a paierului şi a şurii, sub prelungirea învelitorii, era târla oilor. Grajdul este ridicat din cununi de bârne fasonate, iar restul construcţiei dintr-un schelet de bârne înfundat cu scândură.

Celar (bordei). În zona Humorului întâlnim celarul atât în curtea gospodăriei cât şi în zona fâneţelor şi a păşunilor de pe înălţimi. Este o construcţie monocelulară din cununi de bârne încheiate în „coadă de rândunică” şi lipsită de ferestre, având doar o uşă solidă.

Atelier de tâmplărie se găseşte adosat faţadei lateral-dreapta a grajdului. Are o singură încăpere care este prevăzută cu mai multe ferestre pentru asigurarea unei vizibilităţi optime în practicarea acestui meşteşug. Prin material şi tehnică de construcţie se încadrează armonios în ansamblul grajdului cu şură.

Fântână. O prezenţă frecventă în gospodăria din zona Humorului, obiectivul face parte din categoria fântânilor cu ghizdele şi roată. Se găseşte nu departe de casă, în apropierea porţii gospodăriei. Este construită din scândură fixată în cuie, pe schelet de răşinoase cu învelitoare din draniţă.

Poartă Mănăstirea Humorului. Este o structură din trei grinzi verticale pe care se sprijină un acoperiş în patru table. Spaţiul dintre grinzi este ocupat de două brămi (poarta dublă din scândură) – locul de acces pentru căruţă şi o portiţă pentru accesul persoanelor. Stâlpii porţii sunt plasaţi pe tălpi masive având şi contraforturi atât în interiorul curţii cât şi înspre drum.

Gospodăria Moldoviţa

Gospodăria Moldoviţa este o gospodărie cu ocol întărit specifică huţulilor bucovineni. Cuprinde un număr de 6 obiective (casă, grajd cu cămară de mână, bucătărie de vară, cămară, poartă şi gard) plasate unul în continuarea celuilalt sub forma unei curţi închise pe patru laturi.

Casa Moldoviţa este o variantă a casei huţule, cu pereţii din cununi de bârne cioplite la patru feţe şi îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. Planimetric este compusă din cameră, tindă descoperită şi un cerdac spaţios. Acoperişul în patru ape al casei, ce se continuă armonios cu învelişul în trei ape al cerdacului, are o învelitoare din draniţă de dimensiuni mari (90cm). Armonia proporţiilor este completată în mod fericit de elemente decorative de o deosebită fineţe: la cerdac două colonete cioplite în volume geometrice şi console în retragere, multiconsole la colţurile pereţilor, ciocârlani de draniţă la creasta învelitorii şi la fumăriţe şi chenare lutuite şi văruite în jurul ferestrelor, contrastând cu culoarea patinată a bârnelor pereţilor.

Bucătărie Râşca (comuna Moldoviţa). Pereţii construcţiei sunt din cununi de bârne despicate, îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică” cu extremităţile bârnelor mult petrecute în afară. În faţa intrării are un cerdac din scândură semiînchis, iar acoperişul în două ape este străpuns de coşul de cărămidă al cuptorului.

Cămară Râşca sau „clichi”. Este o construcţie monocelulară ridicată în aceeaşi tehnică arhaică cu cerdac din bârne, cu elemente decorative deosebite: console în retragere, colonete având cioplit în relief crucea treflată şi stâlpii portiţei având la partea superioară motivul „capul de om”.

Grajd cu cămară de mână. Este o anexă des întâlnită în gospodăriile crescătorilor de animale din zona Câmpulungului. Sub acelaşi acoperiş sunt reunite trei încăperi cu funcţii bine determinate: grajdul pentru animale mari, şura de fân şi „cămara de mână”. Bârnele pereţilor sunt diferite de la un compartiment la altul: rotunde la pereţii posteriori ai grajdului, despicate în zona cămării de mână şi cioplite la patru feţe în rest. Întâlnim la cămara de mână aceiaşi stâlpi masivi, decoraţi cu motiv antropomorf, bine proporţionaţi.

După tehnica arhaică de construcţie şi relatările proprietarilor, aceste trei construcţii transferate din aceeaşi gospodărie, au fost datate la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Poarta şi gardul Moldoviţa completează gospodăria cu ocol întărit. Poarta are stâlpi masivi cu compartimente separate pentru acces persoane şi căruţă, cu acoperiş în patru ape, din draniţă. Poarta-mare, dublă şi portiţa sunt prinse în balamale ţigăneşti. Gardul este masiv folosindu-se ca material bârne decojite, în segmente fixate în amnare. Construit de o parte şi de alta a porţii, gardul închide gospodăria între grajd cu cămara de mână şi bucătăria de vară.

Gospodăria Rădăşeni

Gospodăria Rădăşeni aparţine zonei etnografice Fălticeni unde ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura, cu un accent în plus pe pomicultură. Gospodăria este compusă din casă de locuit, căsuţă, bucătărie de vară şi grajd cu şură, având şi o mică livadă.

Casa de locuit. Comparativ cu casele bucovinene, aceasta locuinţă ca şi celelalte din zona Fălticeni, este de dimensiuni mai reduse.

Tinda desparte cele două încăperi, bucătăria şi „casa cea mare”, care, în plan, au forma literei „L”.

Căsuţă Rădăşeni. Planimetric dispune doar de o mică tindă şi cameră de locuit, în forma literei „L”. La exterior, pereţii casei lutuiţi şi văruiţi, au capetele bârnelor încheiate „stâneşte” şi profilate în afara pereţilor, creând un efect estetic spectaculos.

Era folosită ca bucătărie de vară dar putea fi locuită şi pe timp de iarnă.

Bucătăria de vară Mălini completează gospodăria Rădăşeni. Este o construcţie monocelulară de mici dimensiuni, întâlnită frecvent în gospodăriile din zonă şi folosită doar pe timpul verii la prepararea şi servitul mesei.

Are pereţi din cununi orizontale de bârne despicate, îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică” şi acoperiş în patru ape cu învelitoare din draniţă cu „capace” la colţuri.

Grajd cu şură Rădăşeni. Construcţia a fost achiziţionată şi transferată în muzeu, urmând a fi reconstruită în viitorul apropiat.

Gospodăria Straja

Gospodăria Straja aparţine zonei etnografice Rădăuţi şi cuprinde casa de locuit, grajd, hâj, poartă şi gard.

Casa Straja este una din primele case reconstruite în muzeu, din bârne masive cu cheutorile pereţilor petrecute mult în afară. Tipul clasic de locuinţă, generalizat după jumătatea secolului al XIX-lea, cuprinde două camere de locuit (bucătăria şi „casa cea mare”) şi o încăpere de trecere – tinda cu tavan descoperit. La faţada principală are două laiţe sprijinite pe tălpile casei, iar ferestrele sunt încadrate de chenare lutuite şi văruite.

În „casa cea mare” este marcat un ritual de trecere: prima scăldăciune a copilului după creştinare.

Grajdul Straja. Este o construcţie monocelulară din aceeaşi perioadă cu casa. Cununile de bârne sunt întrerupte doar de amnarele uşii de acces care are şi o fereastră de dimensiuni reduse. Podul construcţiei era folosit la depozitarea fânului.

Hâjul este denumirea dată de locuitorii din zona Rădăuţi unor anexe monocelulare (bucătărie de vară sau cămară). Hâjul Straja a servit in situ la prepararea hranei, în special a brânzei, având amenajată în acest scop o vatră deschisă deasupra căreia se agăţa cu ajutorul unui dispozitiv special (cujbă) ceaunul în care se prepara mămăliga sau brânza. Fumul era evacuat printr-o mică deschidere în învelitoare.

Poartă şi gard Straja. Poarta este construită din doi stâlpi de profil pătrat care încadrează brămile din scândură, flancată la dreapta şi la stânga de gardul din bârne. Stâlpii constituie şi suportul pentru două console în retragere pe care se sprijină acoperişul în patru ape. Accesul persoanelor se face printr-o portiţă practicată în una din brămi. Gardul este construit din bârnă rotundă în segmente încadrate de chenare, cu acoperiş în două ape din draniţă.

Casa Breaza

Casa Breaza datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi este compusă dintr-o cameră de locuit şi o tindă transformată la un moment dat în bucătărie, cu gang de scândură la faţada principală. Pereţii sunt ridicaţi în tehnica blockbau (cununi orizontale) cu îmbinarea la colţuri în „cheutori” rotunde („stâneşte”). La exterior, în jurul ferestrelor şi a uşii prezintă chenare lutuite şi văruite care îi oferă o notă aparte prin contrastul cu culoarea patinată a bârnelor pereţilor.

Casa Cacica

Casa Cacica construită în anul 1900 se impune prin armonia faţadelor şi planimetria mai puţin obişnuită. Are pereţii din cununi de bârne de răşinoase decojite şi cioplite la două feţe, îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. Este o locuinţă de tip cameră-tindă-cameră cu gang pe două laturi. În casa cea mare a fost reconstituit unul din riturile de trecere, prin materializarea momentului „Priveghi”.

Casa Câmpulung

Casa Câmpulung (Roată). Din punct de vedere planimetric este un tip arhaic de locuinţă având doar tindă şi cameră de locuit, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Pereţii sunt din cununi de bârne rotunde, ancadramentul ferestrelor fiind încastrat în pereţi odată cu bârnuiala. Acoperişul are o streaşină largă şi prezintă o pantă accentuată, specifică caselor de munte.

Casa Dorna Candreni

Exemplifică momentul de extindere a planimetriei de tip tindă-cameră prin împărţirea tindei în două, a cărei jumătate din spate a fost transformată în cămară şi prin adoptarea unui nou element arhitectonic – foişorul. Prezintă o serie de elemente constructive arhaice: foişorul închis pe una din laturi, crucea ferestrei din lemn, cuie de lemn la îmbinări, iar în interior, laiţe pe butuci, cioplite odată cu casa şi un cuptor cu hornoi. Aspectul de ansamblu şi forma acoperişului trădează originea celor din familia Candrea care au înfiinţat acest sat dornean venind din zona Năsăudului.

Casa Holohoşca

Casa Holohoşca (comuna Sadova). Este un tip de locuinţă specifică locuitorilor din zona înaltă a Bucovinei, de tip cameră-tindă. Remarcăm împărţirea tindei în două pentru a face loc cămării şi foişorul, având rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuinţă, cu prispa din bârne masive din lemn. Camera spaţioasă îndeplinea rolul de cameră de locuit şi bucătărie. Accesul în foişor este decorat prin cioplire cu motive antropomorfe la stâlpul portiţei şi motive geometrice la coloneta ce susţine o apă a acoperişului foişorului.

Casa Humoreni

Este o locuinţă de agricultori din zona de podiş a judeţului. Pereţii sunt construiţi din cununi de bârne despicate si cioplite cu toporul, îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. Sunt lutuiţi şi văruiţi atât la interior cât şi la exterior unde, în partea inferioară, sunt spoiţi cu un brâu de humă de culoare neagră.

Casa Iacobeni

Datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, este o construcţie cu pereţii din cununi de bârne îmbinate la colţuri în „coadă de rândunică”. Pe exterior, în jurul uşii şi a ferestrelor prezintă chenare lutuite şi văruite. Se compune din cameră şi tindă cu gang la faţada principală şi lateral-dreapta. Ca elemente decorative stâlpii ce mărginesc portiţa de acces în gang, au cioplit motivul „capul de om”.

Casa Ostra

Este o locuinţă de factură huţulă, de dimensiuni impresionante cum puteau fi întâlnite frecvent în zonă până la jumătatea secolului al XX-lea. Casa datează de la începutul secolului al XIX-lea. Pereţii sunt construiţi din cununi de bârne despicate, îmbinate la colţuri „stâneşte”, cu extremităţile bârnelor mult petrecute în afară. Planimetric are două camere şi tindă mediană descoperită, tavanul uneia din camere fiind tot din bârnă despicată.

Casa Pârteştii de Jos

Casa Pârteştii de Jos are o planimetrie mai evoluată (cameră-tindă-cameră şi două cămări sub plecătoarea din spate), datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La exterior a fost păstrat lemnul aparent, iar zona din jurul ferestrelor şi a uşii a fost lutuită şi văruită sub forma unor chenare. Ca motive decorative apar cele avimorfe (ciocârlani de draniţă pe creasta învelitorii) şi zoomorfe („capul de cal” stilizat la capetele căpriorilor).

Casa Roşu

Casa Roşu datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Are două camere despărţite de tindă şi două cămări la faţada posterioară. Pereţii sunt din cununi de bârne cioplite la patru feţe îmbinate „nemţeşte”, spoiţi cu humă. În zona ferestrelor şi a uşii are chenare lutuite şi văruite.

În centrul faţadei principale are foişor şi gang pe două laturi.

Casa Vicovu de Jos

Casa Vicovu de Jos este compusă din două camere: cea din stânga numită „casa din sus” unde este amenajată bucătăria şi cea din dreapta, „casa din jos”, cu intrare din prima cameră. Tehnica de construcţie este de dată mai recentă – „în amnare”, constând dintr-o structură de popi pe verticală (amnare), spaţiul liber fiind umplut cu material lemnos de diferite esenţe sau profiluri, pereţii fiind lutuiţi şi văruiţi. Pe latura din dreapta a fost construită o plecătoare care se continuă spre faţa casei şi care adăpostea lemnele de foc.

Casa Volovăţ

Prin planimetrie şi volume este o locuinţă specifică zonei Rădăuţi pentru perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătatea a secolului XX.

Locuinţa de tip cameră-tindă-cameră are sub prelungirea tablei din spate o cămară cu acces din tindă, iar în spatele bucătăriei, era „grăjduţul” pentru animale, cu intrare din curte şi coteţul păsărilor. Astfel, găsim practic o gospodărie închegată cuprinzând casă, cămară, grajd şi coteţ.

Celarul Moldoviţa

Celarul Moldoviţa este o construcţie de formă dreptunghiulară, compusă dintr-o singură încăpere şi un pridvor. Celarul este construit din bârne masive, cioplite la baza în profil pătrat şi despicate în rest, îmbinarea făcându-se în „coadă de rândunică”. Meşterii constructori au fost deosebit de generoşi cu elementele decorative: grinzile şi fruntariile au terminalele cu motive zoomorfe („capul de cal” cu dublu lob), colonetele care fac trecerea de la bârnele cerdacului la grinzi sunt cioplite în volume geometrice, iar stâlpii ce mărginesc portiţa cerdacului se termină într-o stilizare antropomorfă („capul de om”).

Coşer Sfântu Ilie

Construcţie pe structură de amnare pe tălpi, încadrează o împletitură de nuiele de alun pe furci verticale. Are un acoperiş în patru ape cu învelitoare de draniţă. Parte din tabla din faţă poate fi rabatată pentru alimentarea coşerului cu ştiuleţi de porumb, iar pentru evacuarea acestora este practicată o deschizătură deasupra tălpilor.

Coteţ Şaru Dornei

Este o anexă gospodărească întâlnită frecvent în gospodăriile ţărăneşti. Are o compartimentare separată pentru păsări şi porci. Materialul de construcţie este lemnul de răşinoase, pereţii fiind ridicaţi în tehnica amnarelor.

Crâşma Şaru Dornei

Acest obiectiv face excepţie de la tipologia tradiţională locală. Împărţirea interiorului s-a făcut ţinându-se cont de funcţionalitatea construcţiei: o bucătărie cu cuptor despărţită prin tindă de camera de locuit, iar în spate o sală de mese şi două cămări.

Colibă Câmpulung

Este o anexă monocelulară cu prispă frecvent întâlnită în zona etnografică Câmpulung Moldovenesc. Are pereţii din bârne cioplite la patru feţe în cununi orizontale îmbinate în „coadă de rândunică”. Prezenţa chenarelor lutuite şi văruite serveşte atât ca decor dar are şi rolul de a izola mai bine interiorul.

Fântână Sadova

Face parte din categoria fântânilor cu ghizdele şi coarbă. Înainte de generalizarea fântânii în curte, putea fi întâlnită la răscrucea drumurilor, deservind mai multe gospodării şi potolind setea drumeţilor însetaţi. Este construită din scândură fixată în cuie pe schelet de răşinoase cu învelitoare din draniţă.

Atelier olar Marginea

Construcţia este compusă din două camere, gang la faţada principală şi şandrama pe două laturi. Are o frecvenţă rară în zonă, combinând funcţia de atelier de olar cu cea de locuinţă. Sub plecătoarea din stânga a fost construit un cuptor de ars oale, la o scară ceva mai redusă, funcţional, care să ilustreze tehnica de ardere a ceramicii.

Darac Vama

Construcţie monocelulară care adăposteşte două maşini, una pentru scărmănat şi cealaltă pentru foşălăitul final, acţionate pe rând sau simultan, de un mecanism (roata cu cupe) pus în mişcare de forţa apei. Prin intermediul unui sistem de transmisie format din roţi de transmisie şi curele din piele, mişcarea este transmisă celor două maşini de prelucrat lâna.

Fierărie

Atelierul de fierar a fost şi rămâne o prezenţă constantă în satele bucovinene. Nu lipseşte vatra cu foc, foiul (foale) pentru înteţit focul sau nicovala. Construcţia este din bârne îmbinate în tehnica amnarelor cu acoperiş în două ape.

Moară Mănăstirea Humorului

Este o moară de apă pentru măcinat grâu şi porumb datând din anul 1860. Construcţia are ziduri masive din piatră de carieră şi un acoperiş în patru ape cu învelitoare din draniţă. Interiorul se împarte într-o cameră rezervată morarului şi un spaţiu destinat măcinatului, organizat pe mai multe nivele. Instalaţia tehnică este compusă dintr-un sistem de acţionare (roata cu cupe acţionată de forţa apei), sistemul de transmisie (grindei, roata cu măsele, crângul) şi sistemul mecanic (pietrele de moară protejate de o colivie de lemn).

Oloiniţă Volovăţ

Construcţie monocelulară cu pereţi din bârne şi acoperiş în doua ape, cu învelitoare din draniţă adăposteşte un atelier tradiţional de obţinere a oloiului (ulei nerafinat). Instalaţia conţine cinci părţi principale: oloiniţa propriu-zisă cu teasc, doi berbeci pentru izbirea penelor, două chilugi, râşniţa cu două mânere pentru zdrobirea seminţelor de cânepă, cuptor cu horn şi vatră pentru prăjit seminţele. Se obţinea ulei (oloi) din seminţe de dovleac, nucă, in, floarea soarelui sau cânepă.

Piuă Satu Mare

Instalaţie tehnică acţionată hidraulic din categoria pivelor cu șase ciocane cu coadă, plasate în poziţie orizontală şi cu cădere verticală la o piuă cu trei găvane. Este adăpostită de o construcţie monocelulară din bârne. Instalaţia este compusă din sistemul de acţionare (roata cu cupe acţionată de forţa apei), sistemul de transmisie (axul cu came) şi sistemul mecanic (ciocanele cu coadă şi piua cu găvane). Interiorul este completat de un uluc, o buturugă scobită cu rol de aducţiune a apei pentru lubrifierea lagărului şi un cuptor cu rezervor de apă caldă.

Facilităţi

În Muzeul Satului Bucovinean Suceava se găseşte Crâşma lui Moş Iordache, deschisă în sezonul estival permanent, conform orarului de vizitare al muzeului şi iarna la comandă cu rezervare prealabilă.

La Biserica Înălţarea Domnului Vama din Muzeul Satului Bucovinean Suceava se oficiază servicii religioase în zilele de duminică şi zilele de sărbătoare creştin ortodoxe.

Program de vizitare

  • 15 aprilie – 15 octombrie / 10:00 – 18:00
  • 15 octombrie – 15 aprilie / luni – vineri / 8:30 – 15:30

Tarife de vizitare

  • adulți / 6 lei / persoana
  • elevi și studenți / 2 lei / persoana

Alte taxe

Taxă fotografiere

  • neprofesioniști / 10 lei / ora
  • profesioniști / 50 lei / ora

Taxă filmat

  • neprofesionişti / 30 lei / ora
  • profesionişti / 50 lei / ora (cu contract de parteneriat pentru folosirea imaginilor în scop comercial)

Taxă ghidaj la cerere

  • română / 30 lei / ora
  • engleză / 50 lei / ora

Servicii gratuite pentru persoanele cu handicap fizic grav, copiii din centrele de plasament, veteranii de război și lucrătorii actuali și pensionari din rețeaua muzeală. Reducere 50% pentru pensionari.

Imagini

Muzeul Satului Bucovinean

Contact

Share

Ultima actualizare:

Comentarii (1)

  1. sim

    In aceasta perioada Muzeul este deschis duminica?

    Răspunde

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.