Noul „contract social”

Uneori nici când e răcoare, mintea unor oameni nu dă semne de înviorare. De săptămâni la rând, în România oamenii vorbesc la bec sau, doar la televizor, căci cei ce ar trebui să aibă urechi de auzit se fac că plouă cu gheață și plătesc cu bani grei pe prietenii lor, preoții, să facă slujbe de aducere a gerului și viscolului.

Dacă la început, s-au cam speriat și se ascundeau unul în spatele altuia și căutau pe cineva să-l jertfească în fața poporului, până la urmă au ieșit din ascunzătoare cu o batistă albă în ciocurile mici și, văzând că nu li se întâmplă nimic, au trecut la mârâit, apoi la lătrat și acum își arată din nou colții și ghearele pe după șirurile de jandarmi înghețați o data cu protestatarii din stradă și din case.

Oamenii aceştia nu au înţeles nimic și nu au dat nici un răspuns celor care i-au trimis acolo sus şi le plătesc icrele negre și hainele pentru căţeluşi, considerindu-se niste clarvăzători, nu numai în România, ci şi în Europa, care ar trebui să le închine ode și imnuri, nu pancarte și sloganuri despre foame, javră, hoți și alte asemenea dovezi ale nerecunoştinţei.

Când poporul evreu a fost scos de Dumnezeu din robia egipteană, s-a spus că, într-adevăr ei au ieşit din Egipt, dar n-a ieșit Egiptul din ei și au trebuit să rătăcească 40 de ani în pustie, până au intrat în țara promisă de Dumnezeu, unde curgea lapte și miere, Ţara Canaanului.

Poporul român a ieșit din comunism, dar n-a ieșit comunismul din el, mai ales din politicienii care de 20 de ani rătăcesc pe bieții români prin pustiul istoriei, la capătul căruia nu ne așteaptă lapte și miere ci spini, care tot spini rămân, chiar dacă sunt de la trandafiri roșii, portocalii…. Partidul Comunist Român se autodefinea ca fiind format din cei mai buni fii ai poporului, proveniți din rândul clasei muncitoare, a țărănimii și intelectualităţii. Aşadar toată inteligenţa, forţa creatoare era concentrată în acest partid. Aceștia aveau dreptul, prin cel mai bun fiu al poporului, să ia deciziile fundamentale, iar poporului i se oferea rolul de ascultător și executant, căci ordinul se execută nu se discută.

Dupa 20 de ani de la ieșirea din comunism politicienii români, în special cei de la putere, au exact aceeași mentalitate, că ei sunt depozitarii a tot ce are mai bun naţia noastră şi, au spus-o clar, că nu strada hotărăşte ce alegeri vor fi, cei din strada fiind catalogaţi exact cu aceleași cuvinte pe care le-a rostit Elena Ceauşescu când a trecut pe lângă o coadă a românilor în fața unui magazin, pentru a-și lua amărâta de pâine pe cartelă. Atunci și acum, s-a spus cu dispreţ viermii, nu se mai satură!. În 1989 ea a sfârșit tragic și abia acum se întâlneşte cu adevărații viermi, acolo unde poporul a trimis-o.

Ce nu înțeleg politicienii de azi este că poporul nu mai vrea aceeaşi Mărie cu altă pălărie, ci un nou contract social, nu între putere și opoziție, ci între popor și politicieni, pentru că, cel din 1990 nu mai este valabil, a fost grav şi iremediabil încălcat de politicieni. Românii nu mai sunt mulţi şi proşti, ci mai puţini și, s-au trezit.