Orașul SUCEAVA

Exprimă-te!

Implică-te! Suceava în imagini

Siret – a doua capitală a Moldovei

Data publicării
Autor
Spetcu

Acesta este un text din vara lui 2008. Unele lucruri s-au schimbat de atunci. Puţine. Ce era perimat am eliminat. Am adăugat ce am considerat necesar.

De data asta am ales pentru preumblare, studiu şi descoperire, Siretul. Ţintă la care nu am ajuns în urmă cu câteva săptămâni, când destinul, comparabil cu cel al tânărului Werther, mi-a fost potrivnic. De data asta, nici dracii lui Voor, nici zeii vikingilor de asfalt şi nici însuşi dumnezeu Titan nu au mai reuşit să mă oprească, deşi semne au fost că ar fi vrut. Călătoria spre a doua capitală a Moldovei (prima se crede că ar fi fost Baia, de unde a fost mutată la Siret de Bogdan I) nu putea începe decât din cea de-a treia, adică din Suceava, mai exact din Cetatea de Scaun a Moldovei, ale cărei catacombe au ajuns depozite de peturi şi cutii de bere semigoale şi goale, că dacă s-ar scula Eustaţie Dabija Vodă, nu ar mai trebui să tragă o fugă la Cotnari, are ce drojdi şi aici. În temerarul demers demn de Wilhelm Meister, am fost însoţit de Herr Johann von Treblinka, un tânăr dispărut între timp din vecinătatea mea. Primele şicane ale zeilor nătângi s-au manifestat prin rafale enervante de ploaie, dar ne-am eschivat sub copaci.

Din autogară luăm o dubă cu destinaţia Siret prin Grăniceşti. Pe la Pătrăuţi, asistăm la un fenomen demn de Dosarele X: trapa din tavanul dubei utilizată pentru aerisire şi-a luat zborul. Un cetăţean vigilent şi fără instinct de conservare a sărit şi a prins bucata de tablă care se mai ţinea doar într-o parte şi ca un bucovinean vrednic, a luat o perdea de la geam şi a legat trapa. Un altul o ţinea ca să fie sigur că nu o să mai apară probleme. Toată această cumpăna a avut loc pe muzica unei trepanate, care bârâia mecanic ceva despre cum doreşte ea să se scoale în fiecare zi mirosindu-i respiraţia bărbatului ei. Nu ştim care, nu a dat nume.

La Siret, vremea cam nasoală şi nu prea, vânt mult. Am luat-o spre Mănăstioara prima dată. Din punct de vedere al stării străzilor, Siretul e la pământ, abia acum se văd intenţii de a reface arterele, care, cele mai multe sunt la stadiul de drum pietruit cu urme de asfalt. Am mers până spre ieşirea din oraş şi mi-a părut rău că am întâlnit multe case cu o mare însemnătate istorică, cu o arhitectura foarte frumoasă, lăsate în paragină. Comparativ cu Rădăuţii, ale căror case au faţadele îngrijite şi vopsite în culori optimiste, la Siret domneşte paragina. Pe străzile oraşului este o linişte enervantă până intri în armonie cu ea şi după ai vrea să nu mai pleci. Am ajuns până la un cimitir destul de mare, poate prea mare pentru unii, care au semănat păpuşoi printre cruci în partea sa veche. De aici ne-am întors spre oraş şi am stat puţin şi am admirat casa în care a locuit Simeon Florea Marian.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Am aşteptat să treacă o înmormântare şi am coborât spre piaţă, un obiectiv obligatoriu în orice oraş în care ajung. Căutam un loc să mâncăm. Ce am găsit în piaţă nu ne-a convenit, aşa că am luat-o la deal către terasa unde au fost filmate monologurile din marele film de imens angajament spiritual şi dăruire cinematografică “Captiv în Bălcăuţi”.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Mi-a plăcut în Siret că majoritatea străzilor au nume de domnitori şi localnici. Sunt şi destule statui, însă vremea a trecut necruţător peste ele. Mama lui Petru I, numită Margareta Muşata, soţia lui Costea Voievod, are şi ea o statuie. Neamul Muşatinilor se trage din ea. Din cauza ei a mutat Petru I capitala la Suceava, pentru că-i băga omului catolicismul pe gât, când el voia ortodoxie. În general, în Siret totul e destul de vechi, acum încep să se vadă unele timide urme de modernizare. Clădirea primăriei şi multe alte edificii interesante (instituţii de învăţământ în special) au o arhitectură frumoasă, însă numitorul comun e paragina.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Bisericile, indiferent ale cui sunt, ortodocşi români, ortodocşi ruteni, catolici polonezi, arată bine şi nu e inflaţie de ele ca în alte târguri, unde biserica profitului divin trăieşte decenii de împliniri măreţe. Sinagoga nu arată prea bine. Ăştia ai lui Abramovici şi Rockefeller nu prea au grijă de monumentele lor. Reprezentativă pentru paragină este clădirea spitalului. A fost ridicată de austrieci. Acum are aspect de penitenciar şi uşi de puşcărie în care se practică reeducarea.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Primul pas în reabilitarea străzilor îl constituie montarea de borduri după reţete sudiste. Asfaltul mai are de aşteptat deocamdată. La Siret se poate observa o concentrare de instituţii medicale. Drumul de la şoseaua principală şi până la muzeul de istorie e presărat cu clădiri cu tot felul de astfel de întrebuinţări. La muzeul de istorie era pustiu, deşi înca era program de funcţionare. Din ce ni s-a comunicat, pe la acest muzeu se adună tot felul de ciufuliţi care vin să joace cărţi, table şi barbut pe scările clădirii.

Oraşul Siret este situat la confluenţa pârâului Negostina cu râul Siret. Prin zonă se află un cimitir evreiesc foarte vechi, unii zic că de pe la sfârşitul secolului al XVI-lea. Din el se mai vad puţine pietre funerare, cele mai multe prăbuşite, însă interesantă e diferenţa faţă de celălalt cimitir evreiesc, ceva mai nou şi mult mai mare. Cimitirele evreieşti au fost construite pe valul de apărare ridicat de voievozii moldoveni care au avut reşedinţa la Siret. Cu timpul, albia Siretului s-a mutat ceva mai încolo şi ei s-au gândit că valul de apărare e un loc bun să se îngroape. Tot evreii, care au început să se pripăşească într-un număr excesiv de mare în Siret, sunt, conform mărturiilor, cei care au dezmembrat piatră cu piatră cetatea ridicată de Sas Vodă pe dealul din apropiere. Acum, doar atunci când plouă şi pământul o mai ia la vale, ies unele bucăţi din fundaţia cetăţii.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Pe dealul de peste pârâul Negostina, oarecum faţă în faţă, a fost ridicată în aceeaşi perioadă cu cetatea, biserica Sf. Treime. Mai sus de această biserică au fost curţile domneşti în perioada de înflorire a Siretului. Refacerea bisericii se datorează şi lui Nicolae Iorga, care făcând o vizită în zonă şi găsind deplorabilă starea sa, a făcut tot posibilul ca să fie restaurată. La această biserică am întâlnit un om extraordinar care a stat o bună bucată de timp de vorbă cu noi şi ne-a spus foarte multe lucruri pe care foarte puţini şi dintre localnici le ştiu.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Prin aşezarea sa, Siretul a fost în calea tuturor năvălirilor şi razboaielor. Au trecut pe aici tătarii, turcii, polonii, sudezii, cazacii, ruşii, evreii, austriecii şi bolşevicii. Lupte grele s-au dus şi înainte de Al Doilea Război Mondial, în perioada ultimatumului lui Stalin din 1940. Decăderea târgului, ocupaţia austriacă şi puhoiul evreiesc au făcut ca urmele vechiului oraş medieval să dispară pas cu pas cu trecerea anilor. Din zona medievală am mers doi paşi mai încolo spre rămăşiţele Iepocii de Aur. Fabrica de covoare din Siret era cea mai tare din ţară pe felia ei înainte de 1989. Pe asta a pus-o pe butuci nimeni altul decât Olărean, celebrul primar de Rădăuţi care se ocupă în timpul liber cu băutura şi bătaia. După ce a scăpat de utilajele fabricii, a început să usuce ciuperci până le-a ars şi s-a lăsat de capitalism la Siret. Acum, din punct de vedere industrial, oraşul e în metastază.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Axa urbei este drumul E85 sau DN2. El este flancat de blocuri comuniste şi de clădiri mai vechi din perioada României Mari şi a Bucovinei austriece. De aici până la graniţa lui Stalin sunt doar 4 km. Siretul este aşezat fix la jumătatea distanţei dintre Suceava şi Cernăuţi.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Mai la vale curge apa Siretului. Pe malul său este o tentativă de faleză încremenită în timp. Siretul la Siret are dimensiuni impresionante, deoarece este coada lacului de acumulare de la Rogojeşti.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Lângă faleză se află gara. Este una noua ridicată mai în amonte de locul celei vechi. Acolo au avut loc anumite lucrări, întrucât oleacă mai la vale este barajul şi Siretul se lăţeşte considerabil. Cert e că acum nu mai circulă niciun tren pe aici. Gara este hotel, terasă şi bar.

Prin Siret a trecut o cale ferată care se desprindea de undeva mai la sud de Adâncata (Hliboca), localitate din nordul Bucovinei, din linia Cernăuţi – Suceava, urmărea valea Siretului şi în dreptul oraşului traversa râul. Aici era o gară şi după trecea din nou apa, mergea spre nord est până la Mihăileni şi de aici urcă direct în nord până la Sănăuţii de Sus, unde se termina. Linia a fost demontată şi Siretul a rămas o gară fără trenuri.

Prin anii ’80, Tovarăşul s-a gândit că Siretul are nevoie şi de trenuri, că gară are şi astfel a apărut linia Dorneşti – Siret, care traversează interfluviul dintre văile Sucevei şi Siretului. Un vagon pribeag asistă mioritic la metamorfoza gării.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Din gara Siret şi până în gara Dorneşti sunt 16 km pe linie. Traseul acesteia o ia mai întâi spre nord vest pe lângă râul Siret, apoi aproape de graniţă merge prin satul Văşcăuţi spre sud vest şi în cele din urmă coboară spre sud şerpuind printre dealuri până atinge valea Sucevei.

Noi am luat-o la pas pe linie. După ce intersectează drumul E85, aceasta îşi continuă traseul pe malul Siretului pe o porţiune în lejeră urcare. După aproape un km jumate, linia se departează de apa Siretului luând-o la stânga şi începe să urce vizibil. La un moment dat e nevoie de un pod serios şi destul de înalt pentru a uni malurile unui pârâu. Întrucât omul cu care eram nu putea schimba într-o viteză superioară şi ne deplasam cu 4 km pe oră, deşi ca să ajungem la Dorneşti în timp util aveam nevoie de 5 km pe oră, am lăsat linia şi ne-am îndreptat spre Siret. O să revin în zonă să termin ce am început. Remarc pătruns de panteism peisajele absolut superbe de aici şi mai remarc satele româneşti ce se văd dincolo de graniţa blestemată.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

După ce am lăsat calea ferată, ne-am dus pe un drum pietruit din Văşcăuţi spre Siret. Am schimbat planul din mers. Gură de rai piesajele aici, totul este verde, aer curat, linişte nefirească şi duzi cu fructe coapte. După mai bine de un km de urcat ajungem în vârful dealului, de unde avem o panoramă superbă dintr-un lan de secară asupra văii Siretului. Este imposibil să nu ţi se urce sângele în cap când priveşti în zare şi te gândeşti că acolo, chiar dacă sunt sate româneşti cu români din vremuri imemoriale, totuşi este o altă ţară, una artificială croită de Stalin cu preţul a sute de mii de vieţi, inclusiv ale românilor şi care sper că va plesni într-o zi.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

În vârful acestui deal se află castelul de apă. De aici drumul coboară abrupt către oraş şi intră între case, apoi între blocuri fantomă şi în sfârşit dă între alte edificii mai răsărite.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Un loc aparte în istoria oraşului Siret îl are biserica Naşterea Sf. Ioan Borezătorul. Ea a fost ridicată de voievodul Ştefan Petriceicu, căruia i-a plăcut tare mult la Siret, peste ruinele unei biserici catolice ridicate de chiar Margareta Muşata. Catolicii au fost o forţă la Siret şi urme ale lor datează de prin secolul XIII. I-a aranjat Bogdan al III-lea Chioru’ la vremea lui. În jurul bisericii se întindea un vast cimitir. Acum avem un parc, drumul european şi Piaţa Unirii. Revenind la Ştefan Petriceicu, amintim că omul are ambele ctitorii la Siret, dar nu s-a bucarat să fie îngropat în niciuna din ele, ciolanele îi stau prin Polonia. La această biserică a fost paroh marele folclorist Simeon Florea Marian, pe care europarlamentarul Petru Luhan îl căuta să-l angajeze în proiectele etnobotanice ale lui Flutur. Nu ştim dacă l-a găsit. O statuie a acestui însemnat sucevean se află în curtea bisericii.

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Siret, judeţul Suceava © Saninatul, 8 Iunie 2008

Era aproape şapte seara şi am mers în centrul oraşului să căutăm o maşină. Găsim un nene, care de fapt el ne găseşte pe noi şi o luăm spre Suceava. Mergând prin Podişul Sucevei nu poţi spune decât “Băăăă, frumoasă ţară avem!”. Cu siguranţă voi reveni la Siret, fiindcă mai am câteva obiective de vizitat şi cercetat.

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul SUCEAVA.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Publicitate

Comentarii (12)

  1. pesq

    o mica corectura, neimportanta: Siretul nu e la jumatatea drumului dintre Suceava si Cernauti, e la 50km de Suceava si 30 de Cernauti. Cu aproximatie.
    Articolul e foarte bun ;)

    Răspunde

    • Camil

      Depinde pe unde te duci, haha. În ultima poză este un indicator rutier care ne arată 42 de km până la Suceava. Cam tot atâta e şi până la Cernăuţi.

      Răspunde

    • Daniela

      asa e,se afla la jumatatea drumului dintre cernauti si suceava;e minunat ,felicitari celor care au facut pagina;am copilarit in Siret si am locuit in casa care apare in prima poza;ce amintiri……

      Răspunde

    • Doina Haras

      Siret – Suceava = 42 km
      Siret – Cernauti = 42 km
      Concluzie: Siretul se afla EXACT la jumatatea distantei dintre cernauti si Suceava!

      Răspunde

  2. Cristi

    prea lung articolul asta

    Răspunde

  3. Codrin

    frumoase pozele , bravo !

    Răspunde

  4. anonimus

    si eu locuiesc in siret de knd ma stiu…ma surprinde mereu faptul k dak esti plekat din ora 3-4 luni…se renoveasa cate ceva si il gasesti mai diferit;)

    Răspunde

  5. Silvia Bic

    A-si dori sa vizitez acest oras in care m-am nascut. Sint curioasa daca mai sint oameni care s-au nascut in jurul anului 1948…

    Răspunde

    • Gabi

      Cum sa nu fie? :))
      Sunt o multime si mai „vechi”. Poti face si poze noi: sunt destule schimbari!
      Articolul e super!

      Răspunde

      • SILVIA BIC

        Gabi, buna! Oare cunosti oameni din Siret? Am fost colega de clas cu Stefania Pinzaru si am auzit ca sta la Siret. Toma Morariu – e tot de virsta mea. Ezista o posibilitate sa ne scriem, sa vorbim? Ii cunosti?

        Răspunde

  6. SILVIA BIC

    MI-A PLACUT ARTICOLUL FOARTE MULT…

    Răspunde

  7. Paul

    Sunt cateva erori fundamentale. Prima ar fi ca biserica ucraineana din oras e de rit greco-catolic, nu ortodox. A doua este ca nu a venit nimeni de hac catolicilor puternici, pur si simplu conducerile politice ale Moldovei si Tarii Romanesti au ales Constantinopolul ca sursa de iluminare crestineasca, fiindca Papa punea prea multe conditii pentru a da coroana sfintita, printre care stat centralizat si structurat dupa model european, cum erau Ungaria, Polonia etc. Ca UE in zilele noastre…. Bizantul nu cerea la inceput mai nimic, ceea ce era mai pe placul pamantului. Dupa aceea insa au spoliat tarile noastre, drenand timp de secole banii prin manastirile inchinate la Athos. Abia Cuza a oprit jaful organizat, de si azi unele voci de prin ierarhia ortodoxa se plang de ‘nedreptatea’ facuta.
    De fapt abia cu Bogdan cel Chior putem vorbi de un inceput timid de clarificare dogmatica religioasa in tarile noastre, pana atunci nu prea eram clar aliniati ortodox sau catolic. Primii domnitori ai Moldovei erau catolici, apoi s-a schimbat incet macazul. Pe langa episcopia Siretului 1371, mai erau si episcopiile Milcovului de la 1227 si cea de Baia din 1417. Prima episcopie ortodoxa s-a infiintat la 1401. Fara putinta de tagada catolicismul a stat la baza crestinarii Moldovei si la nasterea statului medieval Moldova, populatia insemnata catolica actuala a Moldovei fiind doar o mica parte a celei convertita in timp la alte culte, in special ortodoxa.
    Cat priveste speranta de a plesni tara de alaturi, geopolitic cred ca ar fi un dezastru strategic ptr noi, fiindca asta echivaleaza cu intoarcerea Rusiei pe granita noastra. Cred mai degraba ca iesirea Ucrainei din sfera Rusiei va aduce si rezolvarea problemei noastre dureroase, intr-o forma mai mult sau mai putin maximala. Eu sunt optimist!

    Răspunde

Lasă un răspuns la Camil

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.

Dă clic aici pentru a anula răspunsul.