Stâlpul lui Vodă de la Vama

Şi am ajuns la ultimul episod al preumblării câmpulungene. După amiaza ploioasă şi întunecoasă de iulie aducea mai mult a seară tomnatică şi când am ajuns la Vama, deja aveam o stare de somnolenţă bolnăvicioasă. Am parcat în curtea unui cămin de bătrâni din apropierea parcului.

Ceea ce doream să vedem la Vama era în primul rând Stâlpul lui Vodă, despre care citisem prima dată în memoriile lui Simeon Florea Marian acum mulţi ani. Ca să vorbim despre stâlp, mai întâi trebuie să evocăm amintirea domnitorului Mihai Vodă Racoviţă. O figură interesantă a istoriei noastre, cu domnii şi în Moldova şi în Ţara Românească, aliat de nădejde al turcilor şi tătarilor şi adversar al ruşilor şi nemţilor. Pe nemţi i-a căsăpit pe unde i-a prins şi a avut campanii militare şi în Transilvania. De la el ne-au rămas o cruce la Iaşi şi stâlpul de la Vama. Acesta din urmă aminteşte de campania sa militară din 1716-1718. Ciudat şi hilar e că o comună suceveană ce are ca simbol opera unui voievod măcelar de nemţi, are ca slogan Vama – inima Bucovinei. Despre Vama circulă şi alte vorbe mai porcoase care nu îi fac cinste. Un punct de plecare pentru descoperirea figurii istorice a voievodului Mihai Racoviţă aveţi aici.

Stâlpul este protejat într-un fel de chioşc. Bravii noştri bucovineni folosesc chioşcul pe post de depozit de gunoi şi veceu public. Primăria a amenajat cândva în jurul stâlpului un fel de părculeţ. Actualmente e lăsat în paragină şi băncile sunt rupte. Locul ar fi unul tare frumos dacă ar fi şi îngrijit. M-am săturat de buricările etno-alcoolico-pseudofolclorice gen Rahat în Bucovina, pe când cele mai importante obiective din zonă sunt lăsate în părăsire. Doar băncile de la intrarea în parc sunt întregi.

Înspre centrul satului găsim o biserică veche din lemn. În Vama erau două astfel de biserici, dar una a fost ridicată şi adusă la Muzeul satului de lângă Cetatea de Scaun a Sucevei. La intrare în curte avem amplasat un panou care indică un traseu turistic marcat. Este un prim pas spre valorificarea zonei din acest punct de vedere.

Am pătruns în curtea bisericuţei înconjurată de crucile cimitirului. Este un monument valoros al altor timpuri. În zonă ne-am obişnuit cu splendidele biserici de piatră ridicate de voievozi şi boieri mari, care sunt căutate de orice turist care vine în nordul ţării. Eu zic să ne aplecăm şi asupra acestor vechi biserici din lemn, din ce în ce mai rare, pentru că ele sunt esenţa vechii civilizaţii a lemnului care stă la baza satului românesc.

M-am plimbat puţin prin cimitir să văd numele de pe cruci. Iarba mare şi udă m-a făcut să mă întorc repede înapoi la maşină. Poate voi reveni la Vama să fac acel traseu marcat, care arată foarte frumos pe panou.

Vama este una dintre comunele cel mai puternic implicate în circul portocaliu de tip fluturist. Şi se vede asta cu ochiul liber. Se trâmbiţează bucovinismul festivist şi se face panaramă, pe când monumentele valoroase, adevăratele simboluri şi centre de interes sunt lăsate la voia întâmplării. Pensiuni sunt la greu, mâncare şi băutură de asemenea, oleacă de curăţenie prin sat nu ar strica şi nişte educaţie civică pentru localnici.