George LICURICI

Comentarii: 1
Trackbacks: 0

Născut în 1956 în orăşelul prăfuit de atunci, Roman, aflat la confluenţa Moldovei cu Siretul, George, asa cum îi spun astăzi prietenii, a fost atras încă din copilărie de arte şi ştiinţe. La 12 ani, slujind din pasiune în vacanţele şcolare de vară pe lângă Muzeul de Ştiinţele Naturii, este consemnat în Buletinul Academiei pentru observaţii asupra unui fluture din familia Nymphalidaelor numit Araschnia levana.

La 16 ani participă la un concurs organizat de TVR şi câştigă premiul I pentru scenariul Arborele de sticlă, după care se toarnă un film documentar de televiziune în regia lui Ştefan Horvath. Îl cunoaşte întâmplător pe treptele televiziunii pe Academicianul Grigore Moisil, care, după ce îl priveşte din spatele sprâncenelor sale stufoase le spune celor care îl însoţeau: Să aveţi grijă de acest copil!

În perioada liceului scrie scenarii pentru spectacole, cochetează cu literatura, joacă într-o piesă de teatru, ia lecţii sumare de pian şi chitară. Deşi electronica aplicată este pasiunea sa declarată, devine absolvent al Facultăţii de Mecanică din Iaşi. În timpul studenţiei este angrenat în viaţa jurnalistică ca redactor la publicaţiile vremii, Viaţa Politehnicii şi Opinia Studenţească. Publică mici lucrări ştiinţifice la Simpozioanele vremii. Caricatura devine pasiunea sa după 1985 când debutează la revista Vânătorul şi Pescarul Sportiv, condusă pe atunci de Mircea Santimbreanu, semnând la prima sa apariţie Un tânăr păşind pe Calea Moşilor; (redacţia revistei se afla la vremea aceea pe această stradă din Bucureşti); Urmează peste 1000 de caricaturi în mai toate publicaţiile care acceptau acest gen de umor în paginile lor. Participă la Saloane de umor desenat din întreaga ţară câştigând numeroase premii la Brăila, Costineşti, Galaţi, Bucureşti, Tulcea, Vaslui, Suceava, Gura Humorului, Călăraşi, Focşani, Târgu Mureş, Petroşani, Miercurea Ciuc… A deschis expoziţii personale la Costineşti, Suceava, Rădăuţi, Bucureşti [Hotel Marriot, Sala Brâncuşi – Palatul Parlamentului, Centrul de Informare al Delegaţiei Comisiei Europene în România] şi Torino [Centro Incontri Regione Piemonte]. În 1994 – participă în colectivul pentru admiterea României în FECO [Federaţia Internaţională a Caricaturiştilor] pentru publicaţia căreia, FECONews, devine corespondent de presă în 1995. Participă cu lucrări la majoritatea competiţiilor internaţionale de gen. Unele dintre lucrările sale au primit distincţii: Omiya (Japonia, 1996), Davenport (SUA, 1996), Aksehir (Turcia, 1997), Tolentino (Italia, 2001), Alanya (Turcia, 2005), Porto (Portugalia, 2006), Gallarte (Italia, 2007), Istanbul şi Bursa (Turcia, 2008), Baku (Azerbaidjan, 2009).

A obţinut premii la concursuri de proză (Premiul I la Concursul de eseuri Valori româneşti, valori europene, organizat de Delegaţia Comisiei Europene în România pentru lucrarea Expresul de la 20:07, Premiul special Info PRO – în Concursul de Epistole cu lucrarea Scrisoare de dragoste din Dublin).

Realizator de emisiuni radio în ciclul Atentat la tristeţe, (Radio As), autor de articole de presă despre starea umorului. Colaborator pentru numeroase publicaţii naţionale şi străine şi de asemenea colaborator al ziarului Satul românesc, satul european – editat de Comisia Europeană în România.

A scris singur şi în colectiv peste 25 de proiecte aplicate cu finanţare tip Phare sau având finanţare naţională. Prin implementarea unuia dintre aceste proiecte numit Apără natura chiar dacă nu te vede nimeni, a realizat Salonul Internaţional de Caricatură 100% Natural sub auspiciile Asociaţiei GEC Bucovina Suceava – lucrările autorilor din 42 de ţări au fost itinerate prin grija Comisiei Europene în România în șapte capitale europene.

Din 1998 este Expert evaluator ANEVAR şi are în palmares peste 2000 de lucrări de evaluare pentru intreprinderi, utilaje, rezerve minerale şi proprietăţi imobiliare.

Seara, la lumina veiozei, după provocările prozaice ale zilei încearcă să păstreze neîntreruptă pasiunea sa pentru universul său divers şi creativ. Îi place să spună A accepta numai anumite valori este ca şi cum ai trăi numai în zilele fără soţ…