Tudor GHEORGHE

Luni, 15 Septembrie 2008, începând cu ora 19:00, Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava prezintă Serenadă din trecut , un nou spectacol Tudor GHEORGHE. Orchestrator şi dirijor: Marius HRISTESCU.

Spectacolul se doreşte a fi o amintire a vremurilor de altădată din vechiul Bucureşti (cântece care reflectă viaţa şi atmosfera unui Bucureşti din alte timpuri, unde doamnele veneau la braţul domnilor, plini de eleganţă şi atitudine), dar şi un spectacol închinat femeii. Melodii de tango, charleston şi alte ritmuri vor fi interpretate într-un mod unic de artist. Nu vor lipsi vechile refrene pe nedrept uitate.

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

15 Septembrie 2008 » Tudor GHEORGHE

Tudor GHEORGHE, mic îndrumar spre cultură

Din când în când, dar mai ales pe timp de toamnă sau iarnă, Suceava are ocazia să devină un mic centru cultural unde se adună, pe parcursul unui sezon întreg, o armată de artişti. Fie că e vorba de muzică, teatru, balet sau filarmonică, arta se destăinuie uşor Sucevei ai cărei locuitori merg (se pare) cu plăcere la orice fel de activitate.

Tocmai ce s-a încheiat concertul susţinut de Tudor GHEORGHE şi nu mare ne-a a fost mirarea când am descoperit sala Casei de Cultură a Sucevei din nou plină de oameni, de toate vârstele, de la cel mai mic copilaş la cel mai în varstă domn, toţi căutând să retrăiască sau să traiască pentru câteva ore pe ritmul vechiului Bucureşti. Maestrul, ca un adevărat artist a demonstrat că arta nu e doar o joacă de cuvinte şi sunete acesibilă oricui, ci o adevărată meserie, care implică seriozitate, muncă, dăruire şi desigur, fantezie. „Serenade din trecut” ne-au încântat auzul pentru doar două ore, timp în care publicul a fost alături de interpret, dăruind ropote de aplauze fiecărui cântec şi fredonând cu regret sau frenezie versurile.

Presărate cu eleganţa şi rafinamentul unui mare interpret , gândurile şi glumele artistului în pauzele dintre cântece, au dat viaţă spectacolului, au trezit în noi, cei din public, dorinţa de frumos, o dorinţă boemă insuflată de atmosfera anilor ce-au fost. Orchestra, prin multele instrumente mânuite de cunoscători şi iubitori ai artei (absolvenţi ai academiilor de muzică), alături de vocea inconfundabilă a maestrului, au fost elementele care ne-au transpus în trecut, în perioada în care femeia era o bucată din frumosul cerului iar bărbatul impresiona prin tandreţe şi romantism.

O sete de cultură te cuprinde când asculţi versurile nemuritoare din „micul Paris”. O sete ce nu poate fi stinsă decât prin artă sau, de ce nu, dragoste. Dragoste de cântec, de poezie şi pictură, de natură, de creaţie divină, de femeie, care prin formele ei perfecte a inspirat marii artişti. Nu toţi putem crea opere de artă, dar fiecare dintre noi e înzestrat cu toate cele necesare iubirii. Putem iubi ce alţii crează.

Indespcriptibilă senzaţia şi starea de spirit pe care o ai după două ore de trăit cântece şi alte timpuri. Aşteptăm cu nerăbdare următoarea escapadă în altă lume, poate chiar într-un anotimp de vis, iarna.

Anca VASILENIUC, Bogdan BEŞLIU