Tineret, mândria… plecării

Niciodată tineretul patriei nu a fost mai neglijat şi trimis cu cinism la plimbat ursul ca în zilele de pe urmă, adică de azi şi, probabil de mâine.

De la Sfânta Tinereţe Legionară până la tineret mândria ţării, simţeau că au un rost în ţara asta. Buni sau răi, pletoşi şi berbanţi, erau priviţi cu ochi şăgalnici de batrâni, care, foaie verde lemn din nuc, eu de aicea nu mă duc, floare verde de sulfină, al meu bade e-n uzină.

Mă uit de o vreme în ochii tinerilor de aici, din ţară şi-i văd dincolo de Valentine’s day. Sunt cu ochii, mai mult decât cred părinţii lor, îndreptaţi spre un viitor care nu are nici un fel de contur. Sunt contestatari şi rebeli ca orice generaţie dar au un dramatism aparte, nu-şi mai găsesc locul în România.

Ideea asta, că noi am muncit în trei schimburi, e mai puţin o lecţie de famile şi mai mult un reproş. Uităm că am avut unde să le facem! Mai nou, tinerii sunt înfăţişaţi doar ca mândrii clienţi ai cluburilor şi, cam atât.

Let’s see!

Tineri români au inventat o bicicletă cu motor în USA, care se va vinde în toată lumea cu, vă rog luaţi calculatorul, 3.000 dolari americani. Şi locuiesc şi trăiesc în Oradea. Da, la autostrăzile din patria nostră erau prea vizibili de la distanţă şi ce taxe, pe benzină, ar mai fi salvatoare pentru ăştia hoţi, ăia hoţi, mama lor la toţi.

În Germania, un student sucevean a susţinut o dizertaţie la care a fost admis un numar restrâns de persoane pentru că prezenta o importanţă crucială pentru comunicaţiile din UE.

Anul trecut, doi tineri eminenti, pregătiţi de nişte neînsemnaţi profesori, au luat premiul I la Salonul naţional de inventică. Au câştigat şi dreptul de a participa la Salonul european de inventică dar, n-au nici bani de drum.

În schimb, aflăm de la MEC că pentru anul 2014 există două sute miloane euro alocaţi pentru infrastructură. Un cuvânt tabu, o axiomă despre care nu ai voie să vorbeşti. Adică, locul marilor afaceri ale diferiţilor naşi şi cuscri, care la un loc abia încropesc de-o Chiţoială sau Cosmaneală (ca la Dumas, tatăl şi fiul).

Râdeam, ca telespectatorii unor emisiuni, de o formaţie românească, care cânta Vând fân, plămâni de român!. Băieţi, reformulaţi: Vând fân, creier de român.

Aştept, să văd, varianta nouă, țara noastră minte poartă, noi o dăm pe nimica toată!.

Salutări din Kinshasa!