8 Martie 2010

În Românica noastră cel mai greu e să scrii despre bucurie. Poti să storci lacrimi, să provoci mânie sau greaţa dar a provoca stări autentice de bucurie rămâne un privilegiu doar la anuntul numerelor câştigătoare la 6 din 49. Asta, dacă am câştigat, dacă nu…

România politică, conjuncturală, a înecat România profundă si ne-am trezit o naţie apatică, scârbită, care umblă zilnic cu cuţitul în dinţi. Atât de mult noroi a intrat în vieţile noastre încât am uitat să ne bucurăm că vedem soarele în fiecare zi, că vine primăvara, că trăim în pace, ca avem mâini să muncim….

Mult mai grav este că nu mai ştim să facem bucurii, nu celor din jurul nostru, nici măcar celor dragi. Am ajuns să uitam zile de naştere sau să le tratăm ca pe nişte obligatii. La nunti sau botezuri nu mai mergem decât dacă avem obligaţii. Justificăm totul arătând cu degetul în afara noastră, dar ne amăgim şi refuzăm să vedem înăuntrul nostru. Gesturi simple, vorbe care să zidească, un zâmbet sau o mângâiere nu costă bani dar, vai câtă bucurie aduc.

E 8 Martie 2010! Dragi copii, tineri, maturi haideţi, măcar în această zi, să înrourăm ochii celor dragi cu o floare şi un zâmbet care să spună şi iartă-mă şi te iubesc.

Sărut mâna dragă MAMĂ, SOŢIE, SORĂ, IUBITĂ, COLEGĂ… sărut mâna DRAGĂ FEMEIE!

Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. (Geneza, cap. 2, vers. 18)

Ura, a venit primăvara!