Cartea junglei

Ca să nu rămână repetent cu tot cu teza de doctorat, baschetbalistul şi colecţionarul de autografe de la mari personalităţi istorice precum Papa, V. Ponta a învăţat ungureşte mai abitir decât un student într-o sesiune şi, în loc de turban şi-a împodobit dormitorul cu steagul secuiesc si meniul cu gulaş, iar în locul sârbei în căruţă, învaţă bilingv ceardaş şi înjurături în maghiară, care sunt auzite pînă şi la Casa Albă.

Când ţara stă lihnită şi cu ochii cât cepele către Ucraina, Ponta şi cu socrul, popa răspopit dar binecuvântat cu niste gloanţe în… acolo unde bărbatul nu mai seamănă cu femeia, îşi îngroaşă vocea şi bate cu PNL de masă, cerând un triple sec (pentru cei mai tineri, asta era o băutură), adică cele trei partide care nu există decât pe locurile 14 sau 15 în sondaje făcute cu bani plătiţi de ele şi popularizate cu glas gâtuit de euro, de aşa zişi… asa zişi!

La poarta noului guvern a adunat o nouă generaţie de jivine din cartea junglei politice, excepţie făcând doctorul în ştiinţe economice de la Harvard şi G. Szabo care, nu ştiu ce le aşteaptă în jungla în care au intrat. Ca să nu supere tigrii din teritoriu, Victoraş a numit un fost director de la OMV ca ministru delegat pentru energie. Ce lup paznic la stână, asta e doar în poveştile copiilor de adormit Mitzura (pentru cei care pe bună dreptate n-au mai gustat tot felul de simulări în viaţa lor, le spun că este vorba de o poezie a lui Arghezi), taman în anul în care România trebuie să negocieze cu austriecii cu cât să cumpere gazul şi petrolul nostru.

Cu Daciana la Bruxelles şi cu slănina în pod, V. Ponta a trecut rapid (că tot se dă rapidist) de la tineret speranţe la oldboys prin apucături care ţin de maidanul politic românesc şi care n-au nicio legătură cu Titulescu, aşa cum deţinutul autoîmpuşcat Nastase, l-a brevetat.

Degeaba a înmânat Ponta Suveranului pontif tricoul lui Hagi, dacă pe hornul de la Palatul Victoria, cu tot cu noul guvern, nu iese fum alb ci unul care miroase a ciolan afumat şi a verde maghiar, care, de ani buni ştiu, după cum spune noul ministru al culturii române K. Hunor, că ei, maghiarii, sunt limba de la cântar care poate înclina România, oriunde doresc ei.

Las’ că vine el 8 martie şi mă îmbrac într-un lălăitor de urări şi texte care, nu ţin de foame dar ajută la uitare! Măcar atât.