Orașul SUCEAVA

Dezvoltă!

Implică-te! Suceava în imagini

De la Straja către Putna pe calea ferată și prin păduri

Data publicării
Autor
Spetcu

Ştiam din avalanşa informaţională care ne înconjoară că nu mai avem multe zile agreabile de toamnă, aşă că în ultima duminică senină şi caldă a anului 2010 am plecat cu vreo câţiva amatori de natură şi aer curat într-o hălăduială pe potecile codrilor voievodali ai Putnei. Aveam tot ce ne trebuie pentru a nu ne rătăci: hărţi, GPS şi spirit de orientare. Din păcate, pentru cei mai mulţi, munte în judeţul Suceava înseamnă: Rarău, Giumalău, Ouşorul, Pietrosul Bistriţei şi 12 Apostoli. Traseele turistice din Obcina Mare sunt lăsate în voia sorţii şi nici marcaje nu au în cele mai multe cazuri.

Pentru că doi dintre noi eram trenulişti, am optat pentru personalul de Putna, mai ale că sectorul dintre Dărmăneşti şi Dorneşti fusese recent redeschis. Sfârşit de noiembrie, ziua mică, aşa că am plecat din gara Burdujeni la 5:22. Până la Gura Putnei am făcut mai bine de două ore, adică am mers cu o viteză medie de puţin peste 30 de km/h.

Ne-am programat pentru încălzire 7 km de mers pe calea ferată pe sectorul Gura Putnei – Straja. Voiam să vedem cât s-a mai furat din acest sector în ultimii ani. Calea ferată în această zonă există de un veac şi jumătate. A fost construită de ocupantul austriac pentru a putea exploata cât mai eficient zona. Pe calea ferată, austriecii cărau cherestea şi vite. Din linia Liov-Cernăuţi-Iaşi, la Dorneşti se desprindea o cale ferată secundară ce trecea prin Rădăuţi şi urma valea Sucevei până la Gura Putnei. De aici se bifurca. O parte mergea până la Putna, iar cealaltă urma cursul râului Suceava până la izvoarele sale în localitatea numită Şipotele Sucevei. După ce nordul fostei regiuni Bucovina a fost ocupat de sălbaticii sovietici, această localitate a fost împărţită între cele două state. Porţiunea de cale ferată dintre Şipotele Sucevei şi Ulma a rămas în URSS. Până la jumătatea anilor ’50 a mai circulat un tren pe zi, care căra trunchiuri de copac, după cum mi-au zis acum câţiva ani nişte săteni din Nisipitu. Până la catastrofalele inundaţii de acum doi ani, s-a circulat până la Nisipitu. Acum se circulă doar până la Putna, iar sectorul Gura Putnei – Nisipitu este închis, fiind distrus pe mai multe porţiuni.

Am coborât la Gura Putnei pe vremea când soarele abia se ridica deasupra liniei orizontului. Cerul era senin. Niciun pic de ceaţă. Foarte răcoare. Razele soarelui de toamnă târzie începeau să topească bruma de pe vegetaţie şi de pe obiectele aflate pe sol. Trenul şi-a urmat parcursul spre Putna. Noi am urmat cealaltă cale ferată, acum cu şinele ruginite, semn că pe acolo nu a mai trecut demult trenul. Am trecut apa Putnei, afluent al Sucevei şi am întâlnit câteva case din marginea satului Gura Putnei. Gură înseamnă vărsare, confluenţă. Câteva sute de metri mai încolo, linia este săpată printr-un pinten al muntelui. După acest punct începe sălbăticia şi intrăm într-o zonă pustie şi greu accesibilă.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Primele semne care ne fac să ne mândrim de bucovinenii noştri civilizaţi, care nu sunt ca inferiorii regăţeni, apar imediat. Mai întâi sârmele prin care se face comunicaţia de-a lungul căii ferate sunt dispărute. Mai apoi, observăm stâlpi lipsă. La un moment dat găsim şi un stâlp proaspăt tăiat, semn că vremea s-a răcit şi bucovinenii au început să se aprovizioneze cu lemene de foc pentru iarnă. Până la Straja, stâlpii au dispărut în procent de 95%.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Harnicii bucovineni, oameni straşnici şi ordonaţi, aşa cum i-a crescut ocupantul austriac, au trecut şi la demontarea liniei, că doar fiecare are în gospodărie nevoie de şină pentru beciuri şi traverse pentru garduri. Procedura e simplă: mai întâi se desfac şuruburile cu care e prinsă şina de traversă, apoi se demontează şina, se taie la faţa locului şi se urcă în remorcă sau în faeton. După o bucată se iau şi traversele şi adio cale ferată.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

La jumătatea distanţei dintre Gura Putnei şi Straja, găsim unul dintre motivele pentru care nu se mai circulă pe aici. Suceava a muşcat adânc din malul pe care trenul a mers mai bine de un secol şi a lăsat linia suspendată ca într-un peisaj postapocaliptic.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Peste Suceava se află satul Straja. Este un sat vechi, nu bucovinean cum ar zice papagalii de EtnoTV, ci moldovenesc. Este format din vicovenii însărcinaţi de voievozii Moldovei să vegheze drumul care comunica pe valea Sucevei cu Maramureşul şi Transilvania. Dincolo de Straja, în afară de Falcău avem numai sate de huţuli, care au venit din Pocuţia începând cu secolul XVIII. Pe vârful munţilor din Straja trece graniţa cu statul artificial Ucraina sau sârma ghimpată a lui Stalin. Dincolo sunt tot români şi nu e „la ruşi” cum zic dansatoarele la serile latino din bombele târgului care se duc în bazarul din Cernăuţi pentru a-şi cumpăra boarfe ieftine.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Mai încolo găsim un sector unde treaba este aproape gata. Stâlpii pa, şinele pa, se lucrează din plin la traverse.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Ca peisajul să fie complet, pe ultimul kilometru între cele două foste staţii, linia ferată este colmatată şi îngropată sub pământul, stâncile şi butucii aduşi de torenţii din munte. Într-un fel e bine, nu va mai fi furată, pentru că ajunsul până la şine presupune o muncă serioasă.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Aproape de fosta staţie Straja este un pod peste râul Suceava. De pe acest pod apa nu pare nici pe departe capabilă să facă atâtea stricăciuni câte a făcut în ultimii ani.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

În halta din Straja, vestitul bandit Necolaiciuc, neam cu soţia şefului statului după cum zic unele surse şi adus de acesta în Ministerul Transporturilor, s-a gândit să-şi facă în acest loc palmat un cuib de nebunii pentu paranghelii cu mult alcool şi domniţe onorabile. Când lucrările erau în toi, i-a venit ordinul de fugă din ţară şi hurdughia din Straja a rămas pustie. Acum este păzită de civilizaţia bucovinenilor de un dorel, care are un câine nazist. În urma imaginii publicate aici speram ca patrupedul să fie tras la răspundere pentru afişare de simboluri interzise de legea română.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Am încheiat perioada de 7 km de încălzire. Lăsăm valea Sucevei şi satul Straja în urma noastră şi ne afundăm pe valea unui pârâu în desişurile pădurilor Putnei, aflate acum în proprietatea Ocolului Silvic Bisericesc Ilişeşti.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Oameni cu spirit de aventură fiind, nu mergem ca pantofarii pe drumul ce urcă pe valea pârâului, ci urmăm un drum forestier care ia coasta pădurii în piept. Ajungem la o altitudine de 800 de m într-un vârf în care se cunoşteau urme de tranşee, probabil acolo a fost un cuib de mitraliere pe vremea războiului. Apoi coborâm şi ajungem în drumul principal. Aici drumul se împarte în trei şi urcă pe trei pâraie în inima Obcinei Mari. La această intersecţie se află o clădire care pare părăsită şi un câine în lanţ care o păzeşte. Nu ştim cine hrăneşte câinele.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Aici facem sfat. Pentru a ajunge pe vârful Măgura Vacii trebuia să o luăm pe drumul din stânga şi să trecem un pârâu. Unora nu le-a plăcut că ne îndepărtam de Putna prea mult. Bine, fie. Singurul meu obiectiv era să ajungem până la ora 17 în gara Putna, în rest improvizaţie şi aventură. Acum urcam pe un drum desfundat unde noroiul ajungea în multe locuri până la gleznă. În susul acestui pârâu urca şi o reţea de electricitate. Din km în km aveam troiţe, după modelul Izvorul Alb din Rarău. Semn că mergeam către un schit. Sunt vreo trei în zona în care ne aflam noi. La un moment dat, exasperaţi de glod şi încălziţi peste măsură de cântecul de lebădă al soarelui toamnei 2010, hotărâm să părăsim acest drumeag duşmănos şi să urmăm una din potecile care ne ieşeau în cale.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

A urmat o ascensiune pe viaţă şi pe moarte aşa cum am citit doar în jurnalul partizanului Motrescu din Vicovu de Jos. În anii negri ai comunismului instaurat cu tancurile bolşevice, oamenii din zonă s-au răsculat. După ce au fost calmaţi, o parte dintre ei s-au dus în munţi şi au încerat să opună rezistenţă. Au fost vânaţi ca animalele şi oasele le stau împrăştiate prin pădurile astea sau în cimitire fără cruci pe lângă penitenciarele unde au fost executaţi. Pe cât de frumoasă era pădurea desfrunzită, pe atât de crunt a fost urcuşul. Aici avem parte de un fenomen ciudat oarecum, dar explicabil. La poalele muntelui avem păduri de conifere, iar înspre vârf păduri de foioase. Acest lucru se întâmplă datorită fenomenului de inversiune termică.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Ajungem pe o creastă şi o urmăm înspre sud până ce atingem un vârf la o altitudine de 950 m. Copacii sunt marcaţi cu o serie de cruci albe trase neglijent. Nu am elucidat care-i rostul marcajului. Chiar în vârf găsim gravuri în coaja unor fagi. E normal, doar suntem în Ţara Fagilor. De pe acest vârf zărim Măgura Vacii. E peste un hău.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Încercăm să mergem înspre el. Nimerim într-o sihlă demnă de junglele ecuatoriale. O lăsăm baltă şi urmăm cursul unui pârâu care cu siguranţă ne va scoate înspre Putna. Relaxaţi şi cu mult timp disponibil, luăm masa pe covorul de frunze moarte pe locurile unde odinioară vânau voievozii vechii Moldove. Acum pădurea nu mai răsună de corn şi de gloanţe. Răsună doar de topor şi drujbă.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Urmăm pârâul, care abia a doua zi aveam să aflăm că se numeşte Glodu. Observăm că ploile din ultimii ani au făcut ravagii. În unele locuri albia lui are câte trei patru cursuri şi pădurea e scurmată până la piatră.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Ajungem la o poiană care e reperată şi pe harta noastră. Ştim că până la Putna nu mai e mult. E linişte în jur. Multă linişte. Peisajul e superb. Într-o parte se văd proprietăţi îngrădite.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Poiana se închide şi mergem vreun sfert de oră la pas şi dăm de primele locuinţe. Căbănuţe făcute de băieţi deştepţi. Flăcăi de-ai noştri din Bucovina, oameni harnici şi bravi. Atât de harnici încât şi-au făcut gard din traverse de cale ferată. Parcă mai frumoase sunt pe verticală decât pe orizontală.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Mai încolo, pe marginea pârâului Glodu, chiar sub gardul mânăstirii Putna, descoperim o groapă de gunoi edificată după cele mai noi standarde bucovinene. Se vede că oamenii ăştia nu au înţeles nimic din inundaţiile de acum doi ani care au luat la Putna patru case. Noroc că unul dintre noi era lucrărtor în presă şi a anunţat Garda de Mediu. În două zile primarul Putnei a anunţat că problema gropii de gunoi a fost rezolvată.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Observăm că pârâul Putna este curat şi chiar din loc în loc sunt containere. E un pas înainte. Putna se dezvoltă şi are deja aere de staţiune. Mai e încă mult până departe.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Avem suficient timp să vizităm şi mânăstirea Putna şi să mulţumim maiorului Valeriu Carp că nu venim aici cu paşaport sau ca mândri cetăţeni ai statului Ucraina. De câţiva ani mi-am făcut o tradiţie în a veni cel puţin o dată pe an la mormântul marelui Ştefan şi mi-e ruşine de anii cât am stat departe de acest loc în calitatea mea de locuitor al târgului Suceava, aflat la o aruncătură de băţ de mânăstire.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

Am trecut şi pe la cea mai veche biserică din lemn din Europa, pe care Dragoş Vodă a ridicat-o la Volovăţ. A fost adusă la Putna de Ştefan cel Mare. De atunci poposeşte în cimitirul satului şi este una dintre atracţiile turistice ale locului.

judeţul Suceava © Saninatul, 21 Noiembrie 2010

În Putna poţi mânca bine şi la preţuri de oraş. Nu degeaba e pe punctul de a deveni staţiune. Pensiuni sunt la greu, restaurante de asemenea. Totuşi, e strigător la cer ca nici la bombele în care beau oamenii din popor să nu se găsească bere Suceava. De-a dreptul revoltător. Cum e posibil să găseşti bere Suceava în Roşiorii de Vede în judeţul Teleroman şi să nu găseşti la Putna în judeţul Suceava?

Am venit pe întuneric, plecăm tot pe întuneric. La ora 17 fără un minut, personalul care preţ de două ore şi jumătate ne va duce către Suceava s-a pus în mişcare. Cele două vagoane ale sale sunt insuficiente. Măcăr la sfârşit de săptămână e de dorit să fie trei, pentru că în uichend numărul de călători creşte exponenţial faţă de restul săptămânii.

A fost ultima zi frumoasă fără zăpadă a anului 2010 şi ultima drumeţie prin frunze moarte. Păcat de sucevenii care au atâtea locuri frumoase de plimbare în judeţul lor, dar stau şi putrezesc prin crâşme şi moluri.

Opiniile exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Orașul SUCEAVA.
Echipa noastră nu își asumă responsabilitatea, explicită sau implicită, asupra eventualelor prejudicii.

Promo

Comentarii (20)

  1. Camil

    Îmi place cum scrie băiatul ăsta, e bucovinean de-al nostru

    Răspunde

    • dinu

      e chiar foarte talentat :))

      Răspunde

    • Cristi

      Eu am dubii.
      Cred ca a copiat textul dintr-o carte de propaganda regateana

      Răspunde

  2. Lulu

    Ai scris foarte cromatic și artistic. Și real. Îmi place :)

    Răspunde

  3. culmea

    putnean fiind după tată, am făcut traseul tău (cu variaţiuni) de cîteva ori în viaţă. mi-ar fi plăcut să merg cu voi, sînt sigur că ar fi fost cel puţin diferit.

    n-ai fost la magazinu’ lu’ unchiu’ meu, acolo are bere suceava!

    Răspunde

  4. Ovidiu

    foarte tare, mai asteptam astfel de articole care ii mai ajuta si pe altii sa cunoasca frumusetile noastre

    Răspunde

  5. ADI

    Vai ce concluzie de c***t…Ai stricat tot farmecul povestirii tale

    Răspunde

  6. ADI

    P.S. Am uitat sa te intreb.Inafara de drumetii si plimbari tu nu pierzi timpul prin cluburi,moluri,terase,crasme s.a.m.d ??? De ce vrei sa pari tu mai buric decat altii ?? Sa nu-mi spui ca nu bai buricule…

    Răspunde

    • Saninatul

      Nu

      Răspunde

  7. Fpl

    Adi tu nici atat nu faci cat a facut autorul acestui articol, mai exact nici nu stii cu ce se mananca asa ceva…. mai bine du-te in crasmele tale si asculta manele !

    Răspunde

  8. ADI

    Nu ma mai iau de voi si nu mai raspund la provocari pentru ca sunteti prosti…Ai iesit si tu odata prin Suceava dupa ce ai putrezit prin crasme si te crezi dintrodata stapanul lumii de parca ai fi singurul care a fost prin zonele astea…Nu stau prin crasme si nici nu ascult manele,dar inca odata nu mai dau raspuns provocarilor voastre…Din moment ce ai postat povestirea ta aici,de altfel foarte buna,apreciez,dar asteapta-te sa-ti tragi si foloasele de pe urma incheierii tale stupide…Ciao…Numai bine…

    Răspunde

    • ArTiStul

      Așa e, mai ales partea cu stăpânul lumii, ăla care se trezește să vorbească dintrodata.

      Răspunde

      • ADI

        Esti cu adevarat „artist” ;)

        Răspunde

  9. viorel

    de unde ai informatia ca straja nu e sat bucovinean,ca ar fi format din vicoveni pai si daca ar fi asa vicovul nu este din bucovina? in rest foarte frumos descrisa zona.

    Răspunde

    • Saninatul

      Bucovina a existat între 1775 şi 1918. Vicovele şi Straja sunt sate apărute cu mult înainte de această perioadă. Informaţia o am dintr-un articol despre Vicovul de Sus scris de un intelectual local. Actualmente şi Vicovele şi Straja se află în judeţul Suceava.

      Răspunde

  10. Raluca

    E frumos scris dar ma indoiesc ca nu a trecut si prin mainile altcuiva..la corectat..si imbunatatit cu neologisme…eu tin minte ca am vazut un articol in care aveai un pasaj de text in care aveai un dezacord gramatical….ceea ce nu mi se pare normal…..

    Răspunde

    • Saninatul

      Te înşeli amarnic şi insinuarea ta e o tâmpenie. Dezacord e posibil să fi văzut, că nu sunt perfect, dar nu obişnuiesc să fac genul ăsta de greşeli ortografice. Cel mai probabil faci o confuzie.

      PS Obişnuiesc să corectez textele altora

      Răspunde

  11. david

    poze faina…imi placa ..da ce is cu caiile alea ferate?

    Răspunde

    • Saninatul

      Sunt lăsate în voia sorţii după inundaţiile din vara lui 2008.

      Răspunde

  12. ion

    foarte tare,ai dreptate,așai la noi ,ce nu se vinde se fură.

    Răspunde

Lasă un răspuns la Cristi

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.

Dă clic aici pentru a anula răspunsul.