A. G. Weinberger

Cînd vorbim despre blues, de cele mai multe ori şi poate eronat ne gîndim la ceva trist, aproape dureros. Lucru fals în cea mai mare măsură. Fără a fi adeptul etichetelor şi definiţiilor clare, neechivoce, se observă, la o analiză mai puţin superficială, că blues-ul este un mod de viaţă. O trăire continuă, cu experienţe din cele mai diverse, cu o bucurie specială a cîntecului. O stare unde interpret, public, note se amestecă pentru ca acea clipă să pătrundă în fiecare. Mai vesel sau mai melancolic, tardiţional sau inovator, bluesul are totdeauna o finalitate pozitivă, lasă o speranţă acolo unde respiră, o amintire şi o perspectivă în acelaşi timp.

Tocmai datorită trăirilor, sentimentelor umane, puternice, blues-ului îi stă bine pe scenă. Înregistrările de studio pot fi la un moment dat doar repere artistice, personale, elemente generale, informative, fără a ştirbi însă cu nimic frumuseţea muzicii şi pasiunea cu care oamenii îşi deschid sufletul.

Anul trecut am avut marea plăcere să-l revăd pe A. G. Weinberger pe scenă, la Sighişoara. Chiar îmi era dor de show-ul electrizant, dinamic, cu poveştile sale despre locuri şi oameni, despre faptele trăite ori gîndurile pe care le-a împărtăşit în diferite colţuri ale lumii. O personalitate care nu te ocoleşte, ţi se insinuează în suflet şi de acolo îţi spune lucruri pe care tu poate doar le gîndeşti. Nu-l mai văzusem de 12 ani, cînd am umblat după Mr. Blues din Iaşi pînă în Costineşti. În tot acest timp el şi-a continuat misiunea nobilă de a dărui bucurie, iar eu să ascult, printre multe altele, Good Morning, Mr. Blues, Standard Weinberger ori Trasylvania Avenue.

Cu mare bucurie am aflat că-l voi revedea, chiar aici, acasă, pe A. G., în cadrul unui turneu auto-produs (un alt exemplu de cum ar trebui să stea lucrurile, dar asta este o altă discuţie). Fundaţia Bluesylvania prezintă The Guitar Man National Tour, aşa scrie pe afişul de promovare. În spatele lui, un spectacol pe care de mult îl aştept. Sînt convins că amestecul de blues, jazz, gospel, funk ne vor dovedi încă odată că A.G. Weinberger este un ghtarist de excepţie, cu un feeling special. O poveste universală, o lume venită să se deschidă pentru oricine primeşte asta. Un adevărat misionar ale cărui stări pot trece de la vals vienez la rock fără un efort aparent, constantă fiind pasiunea cu care cîntă. Şi, fără falsă modestie, ci doar punînd lucrurile la locul lor, vă mărturisesc că show-ul este unul de talie mondială, un spectacol la fel de frumos fie el în Chicago ori Los Angeles, fie în Europa ori Asia, o fericire trăită oriunde în lumea asta mare.

Aşadar, ne vedem duminică, 19 Octombrie 2008, începând cu ora 19:30, la Dom Polski Suceava. Pentru că, în cele cîteva ore ale veşniciei, definiţia bluesului va conţine numele A. G. Wienberger.

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

19 Octombrie 2008 » A. G. Weinberger

A. G. Weinberger – The Transylvanian Guitar Man

„E greşit să crezi că eu cînt blues. Ce fac eu se cheamă crossover, dacă ţii de denumeşti cumva asta.” Sînt cuvintele lui A.G. Weinberger, la o discuţie amicală în holul sălii Dom Polski, duminică, după spectacol.

Am aşteptat cu curiozitate şi emoţie cîntarea. Un concert A.G. este întotdeauna motiv de bucurie, trăire intensă, idei şi cuvinte, muzică adevărată şi teme spre meditaţie Un motto ascuns sub numele unui verset biblic, Matei 7:7 care zice: „Cereţi şi vi se va da; cãutaţi şi veţi gãsi; bateţi şi vi se va deschide”. Dincolo de note, un mesaj de încredere în valorile adevărate ale lumii şi în acelaşi timp un mesaj clar de amendare a şuşelor elctorale gratuite.

Peste 25 de ani închinaţi artei îl adaugă pe A. G. unei caste cristalizate în jurul unei universalităţi a artiştilor de elită. Şi asta fără o modestie prefăcută. Cum ar putea fi altfel cînd eşti singurul artist non-american acceptat pe scena festivalurilor de prestigiu, cînd ai ocazia să împărtăşeşti idei şi trăiri cu însuşi marele B.B. King, cînd ai curajul şi potenţa de a scoate un album pe piaţa americană, acolo unde muzica se cumpără pe bani şi criterii artistice.

Toate acestea ne-au fost arătate în două ore de bucurie. Tot ce am avut de făcut a fost să fim acolo, descheiaţi la nasturii sufletului, pentru a putea primi mulţumirile omului de pe scenă. O poveste croită pentru oameni mari, cu morală clară, neechivocă. O combinaţie de blues, jazz, soul, gospel cu interpretări personale ale unor teme celebre, amestecate cu ideile originale generate de cotidian. Accentele ghitării sale sînt excepţionale, corzile rîd şi plîng, spun glume sau salută oameni, cursiv, un discurs care te ţine cu sufletul la gură. O trăire scenică unică, o încredere deplină în colaboratorii săi, răsplătită de aceştia pe deplin prin modul de a cînta. Un spectacol care-şi are locul pe orice scenă din lume, acolo unde bucuria de a fi alături unii de alţii generează fluxuri emoţionale puternice. Totuşi locul, o scenă de teatru, împrumută parcă actului artistic o notă de sobrietate, punînd mai bine în valoare ceea ce se întîmplă pe scenă.

„Mă voi întoarce cu mare drag la Suceava” au fost cuvintele cu care ne-am despărţit, în acelaşi ton amical care a marcat toată seara, cu fericirea de a fi participat, împreună, la o lecţie care arată că arta adevărată trăieşte prin oameni adevăraţi, iar compromisul minimalizat pînă la ridicol.

Bobby STROE
21 Octombrie 2008