Orașul SUCEAVA

Implică-te!

Implică-te! Suceava în imagini

Luna Amară

Data
Access
10 lei
Loc
Discotheque Vox Suceava

Vineri, 30 Mai 2008, începând cu ora 22:00, Discotheque Vox Suceava vă invită la un concert live cu trupa Luna Amară.

O zăpuşeală de sfârşit de mai prins între zăngănelile unui aproape sfârşit de campanie electorală unde fiecare încearcă să atragă „masa de oameni”- cam asta ar fi descrierea zilei de 30 mai ce părea pierdută între mici, Anna Lesko şi puştani care se înghesuie mai ceva ca la corn cu lapte către o scenă „doar ca să vadă”.

Undeva totuşi destul de aproape de zumzetul “mulţimii electorale”, în Discotheque Vox, Luna Amară îşi pregătea instrumentele.

În timp ce aşteptăm să ni se deschidă porţile către o lume mai bună, fie că stăm pe jos, pe gard, prin jur, cu oameni mai mult sau mai puţin cunoscuţi, parcă totuşi o barieră intelectuală ne izolează de orice se află pe o rază de 30 de metri.

În jurul orei 21:30, reuşim să intrăm (10 lei biletul).În mai puţin de 10 minute, trebuia să înoţi printre oameni şi dacă cumva (din greşeală!) ai fi scăpat sticla de bere sigur nu s-ar fi spart căci ar fi fost ori piciorul cuiva ori pur şi simplu ar fi fost cineva acolo. Calmul dinaintea furtunii au fost următoarele 20 de minute, când toată lumea aştepta măcar cel mai mic semn cum că băieţii de la Luna Amară ar fi fost prin zonă. Pe la ora 22 luminile incomode s-au stins şi gloata a început în scurt timp să aclame cinci omuleţi care îşi iau locul pe scenă.

Printre fum de ţigară, aburi de bere, lumini violete, roşii şi verzi, sunetele de chitară, trompetă, voce şi tobe ne făceau sângele să se agite, să se răsucească în jurul corzilor tremurânde de chitară. Vocea lui Mihnea şi a lui Nick (poate din cauza sonorităţii sau cel mai probabil datorită interpretării) răsunau în mintea noastră, în golurile de sânge din vene şi apoi în mod instinctiv parcă ştiai versurile şi cuvintele ieşeau nu atât din gura ta cât din sufletul şi mintea ta. Încă de la începutul concertului, pogo a fost la el acasă şi e ciudat să te ridici pe-o masă (nu conteza din ce motiv) şi să vezi cum o mare de oameni se zbate. E un peisaj ireal, mai ales când reflexe albastre-violet îţi dau o stare de ambiguitate, e ca şi cum ar fi un tablou ale cărui culori se mişcă şi se amestecă şi totuşi totul e perfect, nu ai schimba nimic la el. Într-un exces de energie, un cablu de la monitoare s-a rupt, lucru remarcat după câteva minute bune, când unul dintre fani a început să fluture capătul desprins. Punctul culminant cu siguranţă a fost atunci când publicul a cântat mai tot cântecul „Roşu aprins”, defapt publicul oricum era alături de membrii formaţiei căci se vedea pe buzele lor cum fredonau, orice melodie ar fi fost. Concertul era aproape de final, în jur răsunând mulţumirile de rigoare însă sucevenii nu au aceptat să încheie seara (şi pe bună dreptate) şi formaţia a fost ademenită înapoi de publicul hipnotizat de acorduri de chitară şi cuvinte şi ne-au încântat cu un „Folclor” însoţit de cel mai frumos discurs „electoral” susţinut de Mihnea. Cu regrete concertul se termină (pe bune), cu membrii formaţiei, epuizaţi, căzând pe canapele. Deşi obosit, Mihnea a avut bunăvoinţa de mă lăsa să îl deranjez cu nişte întrebări sau mai degrabă cu nişte curiozităţi.

La sfârşit de concert, fanii sunt încântaţi, şi se pare că şi membrii formaţiei: „A fost super, super, nu mă aşteptam să fie chiar atât de multă lume. A fost fantastic, super tare, deci publicul este fantastic în Suceava.” Întrebat dacă mai vin pe la noi :”Evident, îţi dai seama că mai venim, mai ales că destul de rar am fost pe aici, numai de două ori am mai fost.”(Aşteptăm să vedem dacă se vor ţine de cuvânt)

Acum o întrebare mai ciudată: „Cât de amară e Luna Amară?” şi un răspuns inteligent care sincer m-a impresionat: „Luna Amară e amară cât e România de amară.” Ca să lămurim problema şi poate din dorinţa de a mi se confirma ceea ce ştiam deja „De ce e România atât de amară?”, răspunsul :”Păi la întrebarea asta trebuie să răspundă fiecare dintre voi, fiecare dintre noi, adică nu pot răspunde în locul altora. Pentru mine e amară din motivele pe care le-am spus şi în concert, pentru că deschid televizorul şi văd numai impostură, merg pe stradă şi văd anticivilizaţie, văd ignoranţă, văd prostie, văd minciună, văd corupţie şi astea primează. România e amară pentru că atunci când se întâmplă ceva bun e excepţia şi nu regula. Şi totuşi puţini oameni văd România aşa, pentru că pe puţini îi interesează, puţini deschid ochii. România a trecut de la comunism la un individualism exacerbat în care fiecăruia îi pasă numai de pătrăţelul lui şi atât, în rest nu dau doi bani pe nimic altceva.”

Deoarece Mihnea este (şi) poet, nu m-am putut abţine să nu îl întreb la ce se gândeşte când scrie versuri (e un pitic pe creier care mă face să-i întreb pe toţi poeţii lucrul ăsta).”E cam la fel ca şi cu textele pentru Luna Amară. Când scriu mă gândesc la ce mi se întâmplă mie în primul rând, la experienţele mele personale de viaţă. În general îmi place să scriu când sunt singur. Totul mă influenţează, orice. Bine, nu scriu chiar despre orice, dar scriu despre două lucruri care contează foarte mult pentru mine ca om. Primul lucru este comunicarea între oameni şi sinceritatea şi al doilea lucru este iubirea.”

Pe scenă, băieţii se dedică total publicului şi muzicii şi acest lucru se vede, în faptul că nu stăteau mai mult de câteva secunde pe loc. Care să fie senzaţia de a fi pe scenă, să cânţi pentru oameni şi cu oameni, să îţi dai sufletul acolo? „E ceva destul de greu de descris, sincer, adică îmi dau seama după concert abia, când am reuşit să fiu atent la oameni, când am fost numai eu cu ceilalţi patru, adică e o combinaţie dintre acelea în care te simţi bine cu tine, te simţi bine şi cu prietenii tăi de pe scenă, te simţi bine şi cu publicul, dar nu poţi face separarea între aceste lucruri, adică sunt toate trei şi curg din una în alta, e ceva ce nu poate fi descris, e unic. Sincer nici eu nu ştiu cum reuşesc să rezist efortului. Eu personal în afară să merg cu bicicleta nu fac alt sport, sau mai merg la bazin, mai demult ne întâlneam toţi cinci şi jucam fotbal. Fizic nu ştiu cum rezist, pur şi simplu nu ştiu, fac ce îmi place, cred că de aia. Ştii lucrul acela pe care îl spun toţi artiştii, că energia publicului îi hrăneşte şi oricât sună a clişeu chiar aşa e; te hrăneşte energia publicului, chiar îţi dă forţă, deci nu e un clişeu, chiar e adevărat.”

Că tot am dat în „personale”, l-am rugat să-mi spună un vers care îl caracterizează. „Sunt mai multe versuri, să mă gândesc. Cred că unul dintre ele ar fi: E ciudat să nu mai fiu plin de nepăsare.”
Trebuia să mă interesez totuşi şi de nişte proiecte de viitor pentru Luna Amară. „Păi, de luni intrăm în studio şi vom scoate un al treilea album, în toamnă probabil, undeva în octombrie. Vom face turneu şi cu siguranţă vom veni şi în Suceava.”

Să sperăm că nu vom aştepta până în toamnă o altă seară alături de Luna Amară.

Oricât de penibil ar suna m-am ales şi cu un autograf dat pe abonamentul de autobuz (original măcar), alături de câteva cuvinte care ar trebui sa fie în mintea tuturor:”libertate şi iubire”. Mulţumim băieţilor de la Luna Amară că au trecut şi pe la noi şi mulţumim Mihnea pentru răspunsuri în ciuda oboselii de după concert:). În orice caz, revenind la ceva care m-a însoţit atât în taxi cât şi probabil în somn: „Roşu aprins – colorează-mi tăcerea…”

Anca VASILENIUC

Publicitate

Comentarii (1)

  1. Cipri

    Felicitari Anca pentru primul tau reportaj pentru orasulsuceava.ro. Tine.o tot asa si la mai multe reportaje si interviuri…

    Răspunde

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.