Tudor GHEORGHE

Data: 28 ian. mie 19:00
Loc: Casa de Cultură a Sindicatelor

Comentarii: 0
Trackbacks: 0

Miercuri, 28 Ianuarie 2009, începând cu ora 19:00, Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava vă invită la un nou spectacol semnat Tudor GHEORGHE: Taina cuvintelor.

Evenimentul reprezintă de fapt un spectacol de antologie românească, propunându-şi să urmărească într-o maniera originală istoria evoluţiei limbii române de la începuturi, pornind de la Dosoftei şi Varlaam, Miron Costin, Costache Conachi, fraţii Văcăresti, Cezar Bolliac, Alecsandri şi ajungând până la poezia modernă, la Blaga, Arghezi şi Ion Barbu.

In afară de lecturi şi recitarile din creaţiile poeţilor români, maestrul va presăra momente ironice în stilul său inconfundabil, cald şi plin de umor, spre deliciul celor ce nu-şi vor permite să rateze un astfel de moment artistic de mare valoare.

28 Ianuarie 2009 » Tudor GHEORGHE

Dacă în septembrie, maestrul Tudor Gheorghe ne-a dezvăluit tainele vechiului Bucureşti, cu eleganţa doamnelor, cu romantismul şi galanterismul bărbaţilor, în ianuarie s-a întors în sala Casei de Cultură a Sucevei pentru a descoase prin cântec tainele cuvintelor către minţile venite să-l acompanieze pe parcursul a două ore în trecutul cuvintelor, trecutul limbii române.

În jurul orelor 19, cu un decor intimidant demn de o adunare a scriitorilor români din toate timpurile, Tudor Gheorghe alături de o chitară şi o carte începe spectacolul cu „Despre noi” de I.L.Caragiale, un început în forţă, prin critica defectelor prezente în caracterul românului respectiv defectele neamului românesc.
Au urmat două interpretări a poeziilor „În limba ta” de Grigore Vieru şi „Limba românească” de George Sion, un îndemn de a ne aprecia limba şi de a-i cunoaşte originea şi toate formele din epocile prin care a trecut până în prezent.

„În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt” deci cu alte cuvinte „Vorbiţi, scrieţi româneşte, / Pentru Dumnezeu!”.

Pentru a prezenta în câteva fraze originea, evoluţia şi influenţele limbii române ce om mai potrivit să invoci prin text decât George Călinescu şi a lui „Istorie a literaturii române”. Bucata de text citat din masiva lucrare era inscripţionat şi pe o parte din decorul spectacolului.

A urmat apoi o incursiune în opera lui Miron Costin, prin interpretarea poeziei „Viaţa lumii”, smulgând esenţa poeziei şi patima românului cu versurile : „Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul. / Anii nu potu aduce ceasul.”

Pentru că în spectacol este vorba şi despre spiritul românesc din spatele cuvintelor, maestrul a ales trei cântece din zonele considerate de el a fi cele mai reprezentative pentru spiritul românesc: din Ţara Românească a cântat frumosul „Car de flori” („Câte flori sînt pe pământ/ Toate merg la jurământ.”), din Bucovina a cules un cântec superb despre floarea cuvântului, cântec cules de V.Alecsandri, „Doina iubirii” („Una-i floare de zăpadă,/ Alta-i floare de livadă,/ Una-i floarea crinilor,/ Alta a trandafirilor;/ Ş-amândouă-s răsădite,/ Ş-amândouă-s înflorite,/ Una-n câmpul raiului,/ Alta-n cuibul graiului.”), cântecul cules pentru zona Transilvaniei, un fel de „Învârtită de pe Târnave”.
Au fost evocaţi şi Mitropoliţii Dosoftei şi Antim Ivireanul. A fost citat şi un fragment din mustrarea Mitropolitului Antim Ivireanul către necredincioşi.

„N-avem nici credinţă, nici nădijde, nici dragoste şi sîntem mai răi, să mă ertaţi, decît păgînii… şi puteţi cunoaşte acestea, că iaşte aşa cum zic că ce neam înjură ca noi de lege, de cruce, de cuminecatură, de morţi, de comîndare, de luminare, de suflet de mormînt, de colivă, de prescuri, de ispovidanie, de botez, de cununie şi de toate tainele sfintei biserici şi ne ocărîm şi ne batjocorim înşine legea. Cine din păgîni face aceasta sau cine-şi măscăreşte ca noi legea?“

În continuare a fost pomenită familia Văcărescu, Conachi cu erotismul său, Nicolae Pauleti, poet şi folclorist transilvănean iar apoi, spre sfârşit s-au desfăşurat în interpretările artistului mari poeţi. Din pastelurile lui Alecsandri, a fost aleasă spre invocare poezia „Iarna”.

La sfârşit, maestrul Tudor Gheorghe a surprins publicul îmbinând sau împăcând mari poeţi certaţi, motivele certurilor între genii au fost prezentate în cadrul spectacolului.

Primul „cuplu” împăcat a fost cel A.Macedonski- M.Eminescu, prin alipirea poeziilor „Noapte de mai” din partea lui Macedonski şi „Scrisoarea a II-a” eminesciană. Ceea ce a rezultat prin îmbinarea poeziilor a fost o operă care părea completă, a cărei idei cursive şi totodată puternice au avut un impact deosebit asupra publicului.

Cel de-al doilea „cuplu” de mari poeţi români care s-au antipatizat a fost cel T.Arghezi-I.Barbu. Şi de această dată părea că poeziile „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”(a lui Arghezi) şi „Riga Crypto şi lapona Enigel” (a lui Barbu), se completau reciproc creând în psihicul uman o stare aproape indescriptibilă. Acest sentiment, intensificat de vocea maestrului căpăta proporţii cutremurătoare şi genera zvâcniri ale minţii.

Ambele brăţări împletite de poezie au fost îndelung aplaudate, de fapt ca şi orice intervenţie a maestrului care nu încetează să uimească prin cuvintele sale, prin isteţimea cuvintelor adăugate exact la momentul potrivit. Şi ideile sale sunt pe măsura gradului de înţelegere şi de cunoaştere. Ideea sa de a realiza 5 discuri cu muzică şi poezie românească care vor urma apoi a fi oferite şcolilor, ca un manual sub forma electronică, este o idee foarte bună şi dacă va fi susţinută şi pusă în practică lecţiile vor fi mai uşor predate de către profesori şi mai uşor înţelese de către elevi.

În încheiere, spectacolul a fost cum era de aşteptat un succes la sală plină, iar maestrul, cu o statură impunătoare, o prezenţă admirată şi un suflet de artist desăvârşit, a făcut din nou magie în mintea publicului şi în spirit.

Artistul a promis şi o revenire în oraş, cu un nou concert, de data aceasta cu lecţii despre mahala, despre jale, despre sentimentele puternice ale părţii din mijloc dintre muzica poporului şi muzica oraşului.

Anca VASILENIUC