Orașul SUCEAVA

Dezvoltă!

Implică-te! Suceava în imagini

Titluri importante

Stâlpul lui Vodă de la Vama

Data publicării
Categoria

Şi am ajuns la ultimul episod al preumblării câmpulungene. După amiaza ploioasă şi întunecoasă de iulie aducea mai mult a seară tomnatică şi când am ajuns la Vama, deja aveam o stare de somnolenţă bolnăvicioasă. Am parcat în curtea unui cămin de bătrâni din apropierea parcului.

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Ceea ce doream să vedem la Vama era în primul rând Stâlpul lui Vodă, despre care citisem prima dată în memoriile lui Simeon Florea Marian acum mulţi ani. Ca să vorbim despre stâlp, mai întâi trebuie să evocăm amintirea domnitorului Mihai Vodă Racoviţă. O figură interesantă a istoriei noastre, cu domnii şi în Moldova şi în Ţara Românească, aliat de nădejde al turcilor şi tătarilor şi adversar al ruşilor şi nemţilor. Pe nemţi i-a căsăpit pe unde i-a prins şi a avut campanii militare şi în Transilvania. De la el ne-au rămas o cruce la Iaşi şi stâlpul de la Vama. Acesta din urmă aminteşte de campania sa militară din 1716-1718. Ciudat şi hilar e că o comună suceveană ce are ca simbol opera unui voievod măcelar de nemţi, are ca slogan Vama – inima Bucovinei. Despre Vama circulă şi alte vorbe mai porcoase care nu îi fac cinste. Un punct de plecare pentru descoperirea figurii istorice a voievodului Mihai Racoviţă aveţi aici.

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Stâlpul este protejat într-un fel de chioşc. Bravii noştri bucovineni folosesc chioşcul pe post de depozit de gunoi şi veceu public. Primăria a amenajat cândva în jurul stâlpului un fel de părculeţ. Actualmente e lăsat în paragină şi băncile sunt rupte. Locul ar fi unul tare frumos dacă ar fi şi îngrijit. M-am săturat de buricările etno-alcoolico-pseudofolclorice gen Rahat în Bucovina, pe când cele mai importante obiective din zonă sunt lăsate în părăsire. Doar băncile de la intrarea în parc sunt întregi.

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Înspre centrul satului găsim o biserică veche din lemn. În Vama erau două astfel de biserici, dar una a fost ridicată şi adusă la Muzeul satului de lângă Cetatea de Scaun a Sucevei. La intrare în curte avem amplasat un panou care indică un traseu turistic marcat. Este un prim pas spre valorificarea zonei din acest punct de vedere.

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Am pătruns în curtea bisericuţei înconjurată de crucile cimitirului. Este un monument valoros al altor timpuri. În zonă ne-am obişnuit cu splendidele biserici de piatră ridicate de voievozi şi boieri mari, care sunt căutate de orice turist care vine în nordul ţării. Eu zic să ne aplecăm şi asupra acestor vechi biserici din lemn, din ce în ce mai rare, pentru că ele sunt esenţa vechii civilizaţii a lemnului care stă la baza satului românesc.

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

M-am plimbat puţin prin cimitir să văd numele de pe cruci. Iarba mare şi udă m-a făcut să mă întorc repede înapoi la maşină. Poate voi reveni la Vama să fac acel traseu marcat, care arată foarte frumos pe panou.

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama, județul Suceava © Lucian SPETCU, 24 Iulie 2011

Vama este una dintre comunele cel mai puternic implicate în circul portocaliu de tip fluturist. Şi se vede asta cu ochiul liber. Se trâmbiţează bucovinismul festivist şi se face panaramă, pe când monumentele valoroase, adevăratele simboluri şi centre de interes sunt lăsate la voia întâmplării. Pensiuni sunt la greu, mâncare şi băutură de asemenea, oleacă de curăţenie prin sat nu ar strica şi nişte educaţie civică pentru localnici.

Publicitate

Comentarii (24)

  1. Constantin

    Domnule Spetcu, in anii Ceausescului, in cladirea actualului centru rezidential(cea veche) exista un sanatoriu (preventoriu) pentru copii.Trebuie sa spun ca nici un copil internat atunci acolo, nu eram bolnavi.Cauza era situatia materiala a familiilor noastre.Datorita unor imprejurari din viata mea, am fost locatar al acelei unitati in anul 1975.Stalpul lui Voda exista si era amplasat in acelasi loc ca si azi..Nu era acoperit, dar era o curatenie desavarsita in zona.Curatenie intretinuta atat de noi copii, cat si de personalul preventoriului.Dar nu era vizitat, desi exista o pancarda la intrare.Comuna Vama era o comuna in adevar frumoasa, oameni frumosi si buni (fara sa fiu patetic).Am invatat la liceul din comuna, am fost prieten cu multi dintre colegi, fie ortodocsi, fie de alte credinte.Vama mi-a ramas in suflet, si impreuna cu Bucovina toata, le port in suflet.O sa treaca si aceasta „iepoca” colorata si inflorata.Si poate oamenii vor fi mai putin lacomi, mai putin trufasi, mai putin colorati in cerul gurii si nu numai.Iubesc vamenii si Vama bucovineana.Sa fim optimisti.Viata merge inainte.Draga domnule Spetcu, banuiesc ca toate aceste scrieri ale dumitale sunt adunate in vre-un fel.Fie intr-un volum de carte, fie pe cd, ori alt mod de imprimare.Nu ma intereseaza costul.As dori sa intru in posesie a scrierilor si imaginilor, in special cele despre Bucovina.Adresa mea este Constantin Ungur, comuna Tepu, jud.Galati, strada Vasile Chiscop nr.1, telefon 0721244239.Iti multumesc si apreciez sincer cele facute de dumneata.Sa dea Dumnezeu sa fie si ochi de vazut cele ce frumos si documentat ai scris.Cu stima.

    Răspunde

    • Constantin

      Ce mi-ar place sa putem sta odata de vorba la un pahar de vin , un otonel minunat din zona Gohorului de Galati, pe o terasa langa o frumoasa(zic eu) livaduta de pomi.Dar cine stie???

      Răspunde

    • Spetcu

      Domnule Ungur, deocamdată scrierile sunt adunate pe acest site. Le mai ţin în format digital în diferite locuri. Nu ştiu dacă vor vedea vreodată lumina tiparului. Dacă le doriţi, puteţi să le copiaţi de pe site şi să le adunaţi într-un fişier word. Mai scriu şi aici http://spetcu.wordpress.com/ impresii din călătoriile mele. Cel mai uşor mod de a le citi şi a vedea fotografiile este tot accesând acest site.

      Răspunde

      • constantin

        Sincer sa fiu, la asta m-am gandit, dar bunul simt obliga.Multumesc de raspuns.Ramane valabila invitatia.Eu am tot timpul din lume sa astept.Sa fiti iubit.Cu stima.

        Răspunde

        • Spetcu

          Dacă ajungeţi prin zonă daţi un semn printr-un comentariu aici. Dacă merg eu înspre Dunărea de Jos vă sun.

          Răspunde

  2. constantin

    Am ramas placut surprins, si inca sunt emotionat, ca urmare a unui telefon primit in ziua de 09.10.2013.Un fost coleg din anii 75-76,actualmente, cu familia in Spania, m-a sunat si am povestit despre momente placute ramase in memoria noastra dupa patruzeci de ani.Parca a fost ieri.Vezi domnule Spetcu?Ai facut ceva frumos.Si nu numai prin acest articol.Nu te cunosc.Nu ma cunosti. Si culmea,nu-l cunosc nici pe acest coleg care m-a sunat si care este mai tanar decat mine (nici eu nu sunt chiar mosneag).Nu cred ca m-a cunoscut atunci in adevaratul sens al cuvantului.Cand eu am plecat din acel preventoriu, dumnealui era abia in casa aIa.Dar parca ne cunoastem din totdeauna.Si chiar ne cunoastem.Poate mai citesc si alti fosti colegi si chiar prieteni aceste frumoase articole despre Bucovina romaneasca.Bucovina noastra.Poate, peste inca un an si jumatate, poate mai devreme, ma mai suna cineva…cine stie ?Sa ne dea Dumnezeu sanatate. Om fi patetici, om fi sentimentali…copilarosi ??Poate.Dar merita.Si cat de putin ne trebuie sa fim mai sentimentali, mai copilarosi, chiar si patetici.Sigur mai buni.Multumesc Sorine.Multumesc domnule Spetcu.

    Răspunde

    • Lorena

      Sunt incintata ca sunt Bucovineanca si ma bucur sa ne scriem pe aici.. chiar daca unii dintre noi suntem SINGURI..poate de ani buni… copiii sotii ne-au lasat.. ptr altceva mai bun.. noi mergem resemnati inainte,
      Mi-aduc aminte cind am terminat cls a 8 a prin 77 eram asa de bucurosi ca plecam… IN LUMEA LARGA.. pe la licee, pe la facultati, prin stainatati…
      MARE ESTE DUMNEZEU…
      MULTUMIM DOMNULUI CA PINA AICI NE-A AJUTAT SI A FOST CU NOI, DOAMNE AJUTA PE FIECARE..

      Răspunde

  3. SORIN

    HE-HE, ma minunez de cat patetism si finete spirituala are nevoie un suflet pentru a se intoarce in timp si a trai emotiile copilariei-este MINUNAT—-.CONSTANTINE,SA DEA D-ZEU SA FIM SANATOSI .SI SA NE GASIM CU BINE= . EMINESCU,SADOVEANU,CREANGA,PORUMBESCU,LABIS SI MULTI ALTI OAMENI DE SEAMA NU AVEAU CUM SA SE NASCA PE ALTE MELEAGURI-SUNT MANDRU CA APARTIN ACESTOR LOCURI………….. Adevarat, timpurile s-au schimbat dar tot au mai ramas oameni cu o inima in piept-CINSTE LOR-.MULTUMESC CONSTANTINE. MULTUMESC DOMNULE SPETCU. MULTUMESC ISTORIEI NOASTRE SI INAINTASILOR NOSTRI-NU MIZERIEI DE AZI..VA MULTUMESC.

    Răspunde

  4. horodnic maricica

    Buna ziua domnilor.Intamplarea a facut sa dau peste aceste comentarii.Ma bucur tare mult.In anii 1977-1978
    am stat si eu la acest preventoriu,nefiind locuri la casele de copii din Botosani.Constantin are dreptate aici nu stateau copii bolnavi de TBC.A fost greu dar si frumos.Acel conac minunat de frumos,noi stateam la ,,CUCURIGU,, i se spunea asa pentru ca era o camera facuta in pod.Iarna faceam foc in sobele mari de teracota.Era si tanti Leorita daca i-mi aduc bine aminte[au trecut 36 de ani].Parcul era imens si atat de curat.Vara urcam sus in padure si adunam fragi.Vama era frumoasa,cred ca a ramas la fel.Acum locuiesc tot
    in BUCOVINA,la Galanesti aproape de PUTNA.Adica am casa acolo,momentan lucrez in Italia.Va doresc multa sanatate si toate cele bune dragi PRIETENI.Magazinul meu in Italia se numeste,,BUCOVINA,, frumos nu……….

    Răspunde

    • Lorena

      Da Maricica, frumoase amintiri din copilarie.. acuma ii indobitoceste pe bietii copilasii nostri si ce am invatat noi in clasa a 5-7-a ei .. copilasii si nepoteii nostri invata intr-a 2-3-a .Ai mila de ei Doamne.. prin USA.. eu o duc BINE dar mi-i dor de Romania noastra scumpa, frumoasa. iubita si SARACITA DE NESATUII AIA DIN FRUNCE !1 PFUI.. ai mila Doamne ..

      Răspunde

  5. Juravle Sorin

    Amintiri duioase,anii au trecut,noi am imbatranit, dar ,copilaria ramane in sufletul nostru-daca mai sunt si alti locatari al expreventoriului sa intre aici,as dori poze cu acele locuri pitoresti,MULTUMESC….

    Răspunde

  6. Lorena

    am foarte multe locuri si de peste Ocean, ce te intereseaza draga Sorin.. ??
    Toate amintirile se scriu mereu pe- a drumului penita.,.si-apoi la ultima portita…nu se mai sterge NICIDECUM !1

    Răspunde

  7. Juravle Sorin

    Multumesc frumos,Lorena,ma intereseaza mai mult amintirile copilariei mele de la acest preventoriu,am avut clipe de neuitat aici,nu am trecut pe acolo de mai bine de28 ani-ma interesa care din angajatii de atunci mai traiesc,sa le deA DUMNEZEU SANATATE—-care s-au dus, TARANA USOARA. Imagini din lumea intreaga le pot vedea pe net,dar,cele dragi,paradoxal, cu dificultate…………Ma bucur ,ca, noi ,bucovinenii, avem o sensibilitate adevarata, si, indiferent unde ne aflam-nu uitam locul unde am copilarit,in opinia mea acest lucru este Sfant…….Cu stima si respect, un etern visator———————–

    Răspunde

    • maricica

      Vara aceasta cand am fost ACASA in concediu eram hotarata sa ajung la VAMA ,la BOTOSANI,
      in locurile unde am COPILARIT.Dar vorba romanesca,,socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa,,lucrurile au decurs in asa fel ca nu am reusit sa ajung .Sper sa reusesc in aceasta iarna.A-si vrea sa vad si eu daca mai este cineva de atunci ,cum mai sunt locurile.Am sa fac si niste fotografii.Va doresc numai bine.

      Răspunde

    • ELENA

      Si eu am locuit acolo pana la 7 ani , tare as vrea sa am poze cu colegii pe care i-am avut . am stat pana in 1981.

      Răspunde

  8. Juravle Sorin

    Esti o adevarata prietena ,Maricica- ma bucur, ca ,nu ne-ai uitat–Toate cele bune——–Multumesc–

    Răspunde

  9. maricica

    Multumesc si eu pentru cuvintele frumoase,cand copilaria este petrecuta in astfel de LOCURI ,orice amintire,cuvant ,ma face sa ma induiosez ,chiar sa plang.De exemplu la Botosani acolo unde am stat,CASA DE COPII NR 2,o parte din cladiri sunt adevarate ruine.Si ma doare.Cu bune ,cu rele acolo am copilarit.Eram toti FRATI .Si eu va multumesc ca am putut schimba cateva cuvinte.Ne mai auzim.Multa sanatate.

    Răspunde

  10. Sorin

    Buna, mai exista vreun exlocatar al preventoriului, ??¿
    Mi-e dor de aceste locuri–a fost caminul meu 10 ani—-as dori sa conversez pe aceasta tema.—-

    Răspunde

    • ELENA

      Buna,sunt Elena, am stat in acel preventoriu din anul 1973 pana in 1980 , chiar imi doresc sa putem purta o conversatie pe aceasta tema .Am stat acolo primii ani ai copilariei mele, nu am mai putut ajunge in locurile copilariei mele, sper ca intr-o zi sa pot revedea acele locuri.

      Răspunde

  11. maricica

    Buna ziua.Tot eu sunt, am stat numai un an si amintirile sunt vii in mintea mea.Vara aceasta cand ma intorceam in italia am trecut pe la vama.S-a schimbat mult.Nu mai este acea intrare frumoasa ,larga, iar sus erau bancutele pe care noi stateam in timpul liber si ne jucam.Alaturi au construit un azil pentru batrani.Din pacate nu am facut decat doua fotografii din strada.Cladirea dupa cum am vazut este abandonata.A fost un sentiment de bucurie,tristete.Pacat ca nu am avut timp sa urc sus prin parc sa vad ce este in jur.Alaturi este si casa lui tanti Veronica cea care facea curatenie si ne ingrijea pe noi.Ma opresc aici i-mi vine sa plang.Multa sanatate la toata lumea.

    Răspunde

  12. maricica

    LA MULTI ANI!!!!!va doresc tuturor celor care pentru un anumit timp au fost fratii si surorile mele.Noul an sa va aduca multa sanatate ,fericire si liniste sufleteasca.

    Răspunde

  13. Sorin

    La multi ani, imi pare bine, ca, totusi, ne mai amintim, cei care, cindva ,am fost copiii acestui loc……Nu tanti Veronica, ci, Leurita, este linga parc..D zeu sa o ierte…Veronica avea casa in Prisaca ,linga Burtuzu, unde erau cei de la gradinita…….Au trecut anii,ma cuprind amintirile…dar….Iti urez toate cele bune, un an nou fericit,poate, mai vorbim…si eu sunt departe, Madrid, de 9 ani nu am venit acasa…Cu stima..si drag……

    Răspunde

  14. Stela

    Imi e foarte dor de copilaria petrecuta la preventoriul

    Răspunde

  15. Stela

    Am ajuns in octombrie 1992 am petrecut copilaria si adolescenta pana in 2003 in acest loc care o sa imi ramana in suflet

    Răspunde

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.