Orașul SUCEAVA

Fii tu primul!

Implică-te! Suceava în imagini

Şcoala lui Gufi

Data
Access
4 lei

Miercuri, 3 Decembrie 2008, începând cu ora 17:00, Asociaţia Studenţească a Facultăţii de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor Suceava te invită la Auditorium Joseph Schmidt Suceava pentru a urmări piesa de teatru Şcoala lui Gufi opera lui Matei Vişniec Ţara lui Gufi.

Piesa prezintă o societate cu moravuri, o societate care “nu vede culorile”. Aceste culori reprezintă însăşi valorile pe care încercam noi sa le evidenţiem prin acest proiect. Spectacolul se va desfăşura cu ajutorul Atelierului de Teatru, trupă din Botoşani alcătuită din elevi şi profesori de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu. Trupa este renumită în ţară şi are foarte multe premii caştigate in ciuda tinereţii lor.

Biletele pot fi achiziţionate înaintea spectacolului.

Regia artistică: Teodora MORARU
Costumele: Maria TĂNASE
Coregrafia: Victoria BUCUN

Matei Vişniec, mai cunoscut la Paris şi în lume decât acasă, a devenit dupa `89 autorul cel mai jucat în România. Faptul că el refuză să spună lucrurilor pe nume (considerând că în felul acesta ele şi-ar pierde din farmec), face ca dramele sale să fie cel puţin enigmatice, receptorul simţindu-se astfel obligat să se transforme într-un critic literar.

Şcoala lui Gufi, piesa de teatru pe care am avut ocazia să o vedem miercuri, 3 decembrie, la USV, e o adaptare după Ţara lui Gufi a lui Vişniec. Deşi la o primă vedere pare a fi un basm pentru copii, atât opera originală, cât şi punerea ei în scenă reprezintă în esenţă o parabolă politică şi filozofică menită să evidenţieze diferenţele dintre scriptic şi faptic, specifice ideologiei comuniste pe fundalul căreia se desfăşoară acţiunea.

Ţara lui Gufi e una fără lumină, fără culori, motiv pentru care spectacolul debutează în întuneric, iluminarea avand loc gradual. Câteva scaune şi tronul lui Gufi, constituie decorul care face trimitere la un spaţiu restrictiv. Umbrela neagră pe care o are în mână unul dintre personaje (Lulu) la început, sugerează, de asemenea, întunericul în care vieţuiesc locuitorii ţării. Populaţia de aici se manifestă zgomotos, acţionând ca o masă şi posedă, în linii mari, caracteristicile multora dintre oamenii (nu tocmai drăguţi) care ne înconjoară. Ne aflăm, deci, în faţa unei lumi pestriţe acaparată de o obscuritate definitorie, în care Gufi este dictator peste nevăzători, ţinuţi departe de magia culorilor care se confundă aici cu libertatea. Totul se măsoară în gogoşi, inclusiv zestrea prinţesei Iola, oamenii sunt fericiţi în ignoranţa lor. Pericolul dispariţiei acestei utopii sociale se întrevede atunci când bufonul curţii, Lulu, apare în scenă. Acesta vede cu un singur ochi; în mijlocul orbilor, el este singurul care vede şi prevesteşte sosirea Văzătorului în ţară, lucrul de care Gufi se teme cel mai tare.

„Văzul aduce numai necazuri, După ce vezi, începi să fugi după ceea ce vezi. […] Toată viaţa fugi după lucruri văzute şi niciodată nu le atingi cu adevărat. […] Nu e om mai fericit decât cel care n-are nimic de dorit.”

Bazându-se pe această idee, Gufi este dictatorul unei populaţii care nu a învăţat să vadă. Acest lucru este ilustrat în mod sugestiv de actorii care poartă ochelari de soare.

Prinţesa Iola, pe care Gufi încearcă să o mărite şi ai cărei peţitori sunt caricaturizaţi, făcând o uşoară trimitere la basmul popular cu accent moldovenesc, este un fel de cal troian, construit chiar în mijlocul cetăţii. În mod paradoxal, deşi Iola este produsul sistemului, tot ea este cea care îl va schimba, mai mult sau mai puţin voit. Efectele îngrădirii acestui sistem ajung să se resimtă, iar acest fapt poartă masca lipsei unei educaţii adecvate a prinţesei. De această lipsă se face vinovată Marţafiţa, cea bună la toate în ochii lui Gufi, cea care are autoritate şi la a cărei simplă bătaie de picior i se supun cu toţii.
Lulu, cel despre care am amintit mai devreme, reprezintă personajul cheie. El este cel care oricâte ar îndura, nu abdică de la credinţa simplă a ceea ce îi este cunoscut, deşi este exasperat să tot explice sensul vederii şi al culorilor.

„- Iarba e culoare?
– Nu, iarba e verde.
– Iarba nu e verde, iarba e tăioasă.
– E şi tăioasă, e şi verde. […] Cerul e albastru.
– Cerul nu e albastru, cerul e uşor. Tu nu vezi că stă pe capul nostru şi nici nu-l simţim?
– Nu stă pe capul nostru […] nu-l poţi atinge cu mâna.
[…]
– L-ai atins cu mâna?
– Nu! L-am văzut cu ochiul!”

În încercarea sa de a păstra aparenţele, Gufi exclamă: deci ochii sunt pentru lacrimi, nu pentru văzut!
Prăbuşirea acestei lumi începe în momentul în care prinţesa Iola îi mărturiseşte bufonului credinţa ei în spusele lui. Începând cu acest moment, totul se schimbă, Lulu dovedindu-se a fi un deschizător de drumuri. El îl vesteşte pe Văzător şi aduce, astfel, lumina în ţara lui Gufi.

Prima culoare care apare în scenă este roşul unui măr pe care Robderouă (Văzătorul) i-l arată Iolei. Astfel, ceea ce pare a fi un simplu fruct, devine unul iniţiatic, roşul pe care îl vedem acum fiind unul al cuplului de la început. Robderouă este reprezentantul unei lumi libere, al luminii şi al culorilor.

Intră în cadru Lulu, de data aceasta cu o umbrelă colorată, pe care o plimbă pe scenă şi în sală, printre spectatori, simbol al eliberării din ghearele ignoranţei. Marionetele se eliberează de sfori, fapt simbolizat nu doar de renunţarea actorilor la ochelarii de soare, dar şi de umbrelele albe pe care le primesc de la Lulu, anunţând astfel nu doar lumina ce se revarsă peste regat, ci şi căderea dictatorului. Vocea lui Gufi este acum marcată de disperarea de a fi pierdut puterea şi controlul asupra destinelor locuitorii ţării sale: Culoarea otrăveşte simţurile. Se strecoară în adâncul tău şi roade.

Finalul deschis invită spectatorii să mediteze asupra ideii de libertate, noţiune simbolizată aici de lumină.

Aşadar, libertatea este un drept sau un drept? Dispare ea acolo unde începe cunoaşterea?

Alexandra GIRIGAN

Publicitate

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.