Luna sulfuroasă din inima Călimanilor

Duminică. 28 August 2011. Se anunța o nouă zi plină. Le-am urat „Drum bun!” polonezilor și am plecat în treaba noastră. De la locul unde e amenajat acel punct de informare turistică și până la cariera de sulf sunt vreo 15 km. Drumul este unul betonat și e într-o stare foarte bună. Apa care curge pe lângă drum, Neagra Șarului, are o culoare cărămizie și mâlul din jurul ei este ruginiu. După vreo 7-8 km se află un punct de control. Aici sunt lăsați să treacă doar cei care vin pentru turism.

Până în acest loc peisajul a fost încântător. Se zărea puțin printre vârfurile brazilor mutilatul Negoiu românesc. De la punctul de control șoseaua urcă pe câteva serpentine pe lângă imensa haldă de steril și după câțiva km oprim mașina pe o platformă cu rol de parcare în fața unei case părăsite, de unde vedem inima muntelui gol.

Intru puțin în casă și am aceeași senzație ca un vizitator de la Pripiat. Timpul s-a oprit în loc, dar pe lângă paragină, prin cariera din Călimani au cotrobăit și hoţii. Găsesc un poster cu o gagică. Așa ceva nu am mai văzut de mai bine de 10 ani. Mă cuprinde rapid nostalgia. Ce rău îmi pare după adevărata libertate din anii ’90, când șoferii de pe troleibuze aveau tot felul de postere pe peretele cabinei cu gagici goale. Acum ipocrizia e valoare supremă în societatea noastră. S-au dus acele vremuri, dar cariera de sulf se încăpățânează să-i ducă cu două decenii în timp pe cei dispuși să-i afle secretele.

Am lăsat maşina acolo şi ne-am luat în spate rucsacii. Intenţionam să ajungem pe Pietrosul Călimanilor şi am optat să mergem prin carieră pe drumul care urca prin amenajarea minieră. Pe crestele fostului vulcan prăbuşit din jurul carierei se află graniţa dintre judeţele Suceava, Mureş şi Harghita. Firma care se ocupă cu ecologizarea exploatării miniere a montat peste tot unde a considerat necesar numeroase semne de atenţionare.

În pântecele carierei, inima Negoiului românesc, mirosul e foarte abraziv. Primul care cedează e gâtul şi apoi încep usturimile de ochi. Aici nu e de stat prea mult. Aşa că ne-am deplasat destul de rapid mai încolo, unde curenţii aduceau aer cu miros de brad.

După ce drumul a început să urce serios, am observat munţii din jur şi marea haldă de steril, despre care aveam să aflăm că e doar prima din cele două. Puţin mai la vale se vede şi fostul lac de decantare. Se vedea bine şi fosta colonie de mineri şi vila de protocol a lui Ceauşescu. Deasupra haldei se zăreşte impozantul vârf Călimani Izvor 2032 m, fratele Calimanului Cerbului din episodul anterior. În vale, chiar sub noi, se află o clădire izolată, în care a fost adăpostită o staţie de transfomare electrică.

Lăsăm drumul care odinioară a fost betonat şi făcea legătura între judeţele Suceava şi Mureş prin Şaua Fetii şi urcăm pe nişte cărări nemarcate. Aproape de şa zărim masivul unde se află Pietrosul Călimanilor 2100 m. Tot de aici vedem şi locurile prin care am hălăduit cu o zi înainte: Stâncile 12 Apostoli şi vârful Lucaciu.

În Şaua Fetii a fost amenajată a doua haldă cu steril. Mult mai mică, dar la altitudine mai mare. Aici vedem în toată splendoarea Petricelul 1993 m, Negoiu unguresc 2049 m, care ascunde vederii Pietrosul Călimanilor şi tristul Negoiu românesc 1889 m.

De pe halda de steril am coborât spre Şaua Negoiu şi ne-am continuat drumul către Pietrosul Călimanilor. Despre ce a fost acolo şi cum omul şi-o face cu mâna lui în episodul viitor.

După câteva ceasuri bune am revenit în acest punct. Acum eram obosit rău şi suprasolicitat. Voiam doar să ajung la maşină. Perspectiva care ni se deschidea din acest punct era încântătoare şi dură prin ce ne oferea. Ciudat a fost că drumul se termina brusc undeva la buza râpei şi a trebuit să improvizez un traseu pentru a ajunge jos.

M-au ţinut picioarele şi am ajuns. La un moment dat chiar am avut chef de explorări geologice şi am desfăcut un bolovan crăpat. În el am găsit sulf nativ.

Companionii meu au avut chef de o explorare a fostei colonii miniere. Chef aveam şi eu, dar nu mai aveam picioare, aşa că i-am lăsat pe ei. Ca să înţelegeţi mai bine imaginile de mai jos şi de ce a fost măcinat un întreg munte, citiţi materialul pe care l-a scris unul dintre ei.

A fost o zi plină, frumoasă şi grea. Am văzut multe şi am învăţat multe. Am ajuns la cea mai ridicată altitudine din cariera mea de drumeţ. Cea mai importantă lecţie pe care am băgat-o la cap o veţi citi în episodul următor şi cine va face ca mine, ca mine să păţească.