Pişta, calul şi Ardealul

Ehei, după ce românii noştri s-au trezit mahmuri şi fără bani în buzunar, 8 martie trecuse de mult şi viaţa părea aşa de plicticoasă, mai ceva ca ziua în care te întorci acasă, după ce ai plătit facturile fără număr, fără număr…, oamenii se uitau la televizor că, oricum ceva mai bun nu era de făcut.

Brusc suflarea românească scutură din cap să vadă, dar mai ales, să înţeleagă ce vede la TV. La început mi s-a părut ceva ce seamănă cu defilările de 23 august, numai că, carele alegorice erau acuma trase de cai şi mulţimea nu purta lozinci în limba română şi nici tricolorul românesc. Am crezut că am dat din greşeală pe Duna TV şi am schimbat canalul. Degeaba! În inima României o mulţime de pălărioşi şi mustăcioşi au împletit cozile calului aşa cum îşi răsucesc mustăţile.

În fruntea lor, măscăriciul numit vicepriministrul Ungariei, mergea ca un adevărat comandant de paradă, lăsând calul să se balege pe pământ românesc în ovaţiile celor de pe margine care urlau cât îi ţineau bojocii Autonomia! Autonomia! Atunci am înţeles ce strigau, dar nu am înţeles de la cine o voiau, pentru că secuii şi-au pierdut autonomia în 15 Martie 1848, dată pe care ei, acum, o sărbătoresc. Mă gândesc că eu nu ştiu ungureşte şi de aceea nu am înţeles.

Marii noştri conducători s-au făcut că sunt ocupaţi. Ponta a mers la meciul de rugby Georgia-România, dar a adus ghinion românilor, ei pierzând la un scor umilitor. Celălalt membru al duetului care, seară de seară dă reprezentaţii la TV, domnul Băsescu şi-a băgat picioarele în toată mustăria şi s-a dus la un restaurant cu tovarăşii, vechi şi viitori.

Cum nici o replică oficială nu a exitat, a apărut cea a ardelenilor care au un frumos cântec de prietenie, care începe cam aşa:

S’o suit Pişta pe cal
Să se uite peste-Ardeal.
Dă-te-n p… mă-ti jos,
Că Ardealu’ nu-i a vost!’

Clar şi pe înţelesul tuturor celor care se fac că nu ştiu româneşte.

O altă călăreaţă faimoasă, care nu are nevoie de pinteni pentru că tocurile ascuţite îl fac pe bietul cal să demareze mai ceva ca un Ferari iar pe gaura din spate ies gaze care asurzesc duşmanii, s-a urcat, de data asta, pe o scenă în Bucureşti. După zicala fă-mă Doamne ce n-am fost, domnişoara Udrea cântă, fără grijă, acum că domnul Cocoş încalecă alte păsări şi apare în faţa turiştilor aduşi cu autocare într-o pereche de blugi rupţi în genunchi. Slăbuţ. Eu îi recomand cartea lui Cristoiu Un român rupt în fund şi atunci să vezi ce înghesuială la întâlnirile electorale. Oricum, numai aşa mai poate atrage atenţia Împăratului Iulian şi altor capete încoronate sau, nu, dar seci.

Şi, în sfârşit, în Suceava un politician enervat de atâţia cai şi călăreţi, a anunţat că el va sta înaintea calului maghiar, să nu intre în Ardeal. Domnul Băişanu, aţi uitat o veche vorbă românească să nu stai în urma calului şi în faţa prostului. Ei, acu să vă văd, unde veţi sta, că şi unul şi altul, au, nu numai copite şi minte îngustă, dar mai ales, obrazul gros.

Mie nu-mi mai rămâne decât să vă urez să fiţi sănătoşi şi Kurtos Kolac că, oricum, e ceva dulce.