Spre seară…

Când am văzut că nimeni nu mai fură porți prin satul meu m-am bucurat ca un om bătrân ce sunt, după asta am început să regret că poarta e la locul ei și că a trecut și ziua de Sfântul Andrei, care pentru copilăria mea asta însemna.

De Ziua Națională a României, fiecare își va aminiti ceva și asta nu-i rău dar din păcate o țară nu poate cânta E scris pe tricolor unire doar apelând la scufundarea într-un trecut al copilariei fiecăruia. Chestia cu trecutul glorios și prezentul conjunctural a fost prea mult bătătorită de hoarde de impostori care își închipuie că românii sunt doar telespectatori și uită că sunt mai ales trăitori în această țară.

Este doar Ziua Nationala a României sau mai ales a românilor de pretutindeni? Își dezbracă țara sânul pentru copiii ei sau ei pleacă să cersească din poartă în poartă, săraci în țara bogată?

Astăzi mă uit prin albume cu fotografii si nu am nici una cu România de mâine, mi-e dor de ea și mi-e greu să mi-o imaginez.

La multi ani, frați romani, frații mei de dor, frații mei de doină, frații mei de colindă și fratii mei în Iisus!

La mulți ani, România!