Despre martiri

Dan Puric, o personalitate cu multiple valenţe culturale a onorat Suceava cu prezenţa sa în data de 9 Aprilie 2011, la Casa de Cultură a Sindicatelor, după ce, în urmă cu câteva luni l-am putut admira pe scenă cu Sinucigaşul.

De această dată, scopul întâlnirii cu publicul s-a concretizat pe marginea unui subiect de conştiinţă creştină. Organizatorii au fost Parohia Naşterea Domnului Suceava şi Fundaţia In Memoriam iar intrarea s-a făcut pe baza invitaţiilor puse la dispoziţie de către aceştia.

Conferinţa Despre martiri s-a desfăşurat şi la Ateneul Român în luna martie,ea reprezentând pentru public un îndemn spre a înţelege ideea de martiraj şi strânsa legătură cu evenimentele din istoria ortodoxismului. Punctul de plecare l-a constituit definirea termenului de martir, după care discursul a atins puncte de înaltă sensibilitate şi a demonstrat organicitatea actului de jertfă, aşa cum este ea concepută în conştiinţa românului. De asemenea actorul a menţionat câte ceva despre imaginea României şi a românilor peste graniţe, imagine care, din nefericire nu oferă ceea ce este pozitiv şi demn în sufletul nostru ci este marcată de un înalt grad de defăimare.

Paradoxul martirajului este acela că întrece orice formă de întelegere, depăşeşte cu mult raţiunea umană, pentru că se ghidează după raţiuni proprii,de natură divină în fond. Asemenea acte scot la iveală tăria de caracter a celor care aleg moartea pentru ideile şi convingerile lor religioase, dar şi un anumit curaj de a înfrunta destinul. Cum spunea Dan Puric, în conferinţa sa, Ne salvează din înecul istoric, ne scot din anonimat şi aduc în prim plan trăsături nobile.

Incontestabilul talent oratoric al actorului, forţa pe care o înfăţişează în discursurile sale reuşesc să încânte publicul şi nu doar atât. Ceea ce este cu adevărat important e tocmai faptul că acest tip de conferinţă fixează mesajul atât la nivel tranzitiv (de transmitere a informaţiilor) cât şi emoţional, efectul fiind cel scontat. Ca spectator trăieşti în urma discursului o situaţie similară probabil cu cea pe care grecii o numesc catharsis, un soi de curăţire spirituală în faţa unui trecut care se ţi se relevă în toată splendoarea şi măreţia lui. E adevărat, nici întrebările nu ezită să apară în urma acestui eveniment. Sunt întrebări care cer raspunsuri personale, care te fac sau nu să poţi să accepţi ideea omului marti.Cert este că martirii au existat şi continuă să existe.

Nu putem decât să ne bucurăm că avem asemenea ocazii în oraş şi să sperăm că manifestările de acest tip vor continua să apară pe scena suceveană.

Conştiinţa martirică este profund salvatoare. Ne salvează de la înecul istoric.