Orașul SUCEAVA

Implică-te!

Implică-te! Suceava în imagini

Istoria orașului

Pentru Ciprian Porumbescu anii petrecuti in fosta cetate voievodala, contractul cu viata spirituala din Suceava, atmosfera de cald patriotism intretinuta de intelectualii suceveni au avut profunde consecinte in formarea si dezvoltarea constiintei sale nationale, a talentului sau muzical. La Suceava, Ciprian a fost indrumat la muzica de profesorul Stefan Nosievici, el insusi talentat compozitor, autor al multor lucrari muzicale si animator al vietii muzicale la Suceava. Sederea la Suceava l-a pus pe Ciprian in legatura si cu vestitul taraf al lui Grigore Vindereu, un adevarat Barbu Lautaru al Bucovinei, prin care elevul de atunci si compozitorul de mai tarziu a patruns si mai adanc in tainele si frumusetile muzicii populare romanesti.

La Suceava, Ciprian a organizat, cu elevii liceului, o orchestra, o formatie corala si o alta instrumentala. De la Suceava, in 1871, Ciprian a plecat la Adunarea nationala de la Putna, inchinata memoriei lui Stefan cel Mare – adunare la acre i-a cunoscut pe Eminescu, Slavici, A.D. Xenopol, si unde, fascinat de idealul unitatii nationale, prefigurat aici si de prezenta reprezentantilor din toate teritoriile locuite de romani, tanarul Porumbescu a cantat “Daciei intregi”, pentru ca, ulterior, sa-si exprime acelasi crez patriotic, cu o impresionanta vigoare artistica, in “Cantecul tricolorului” si “Imnul Unirii”.

Martori ai unirii Moldovei cu Tara Romaneasca in 1859, sucevenii au salutat cu legitima bucurie faurirea Romaniei moderne, apoi cucerirea independentei sale de stat, participand cu trup si suflet, direct sau indirect, la toate marile evenimente nationale. La 1877-1878 de pilda, tineri si varstnici din oras au trecut clandestin “cordunul” si s-au inrolat voluntari in armata romana, participand la operatiunile militare de la Grivita, Plevna, Smardan. La Suceava a functionat tot in aceasta perioada un comitet de actiune, avand in frunte pe Elena Popovici Logotheti – femeile sucevene participand, prin ajutoarele in bani si ofrande, la sustinerea eforturilor intregii natiuni romane pentru castigarea independentei. Un martor ocular de pe meleagurile Sucevei nota in 1879 in “Calendariu” – singura publicatie romaneasca tiparita la acea data in acest teritoriu – ca “din sangele eroilor varsat pe campurile Bulgariei, rasari neatarnarea deplina a Romaniei”, elogiind aceasta “biruinta stralucita, victorie adevarata, ce incanta pe frati si uimi pe straini, iar pe român il ridica in fata lumii”.

Idealul unitatii nationale a fost promovat la Suceava – ca si in alte centre politice romanesti aflate sub dominatie straina – si pe plan cultural. In acest sens, un rol important l-a avut si la Suceava in promovarea limbii si literaturii romanesti, in strangerea legaturilor intre toate centrele culturale romanesti “Societatea pentru cultura si literatura romana in Bucovina”, infiintata in anul 1864 la Cernauti si avand o filiala si la Suceava. In 1867, la Suceava s-au pus bazele primei Societati muzicale.

In 1883, din initiativa carturarilor T.V. Stefanelli si Stefan Stefureac, la Suceava a luat fiinta societatea “Scoala romana”, cu scopul de a mobiliza toate resursele materiale si spirituale “in sprijinul invatamantului national de toate gradele – primar, secundar si superior”. Lupta pe plan cultural era de fapt o forma a luptei pentru emanciparea sociala si nationala; “Scoala romana” voia astfel sa contracareze politica imperiala de deznationalizare, urmarind “inaintarea invatamantului la poporatiunea romana din Bucovina”, sprijinirea elevilor sarmani si sarguinciosi, asigurarea scolilor romanesti cu cadre bine pregatite, cu manuale corespunzatoare, cu conditii propice studiului. “Scoala romana” era condusa de George Popovici, Stefan Stefureac, T.V. Stefanelli, S. Fl. Marian, Andrei Pascanu, Lazar Vicol etc. Ea si-a creat in scurt timp filialele puternice la Campulung Moldovenesc, Cernauti, Siret, Radauti si Storojinet. Societatea, cu contributia benevala a membrilor, a infiintat o biblioteca scolara romaneasca, o librarie, iar din 1903 si o tipografie proprie; a incurajat tiparirea manualelor scolare in limba romana, a creat si organizat internate pentru elevii saraci, a strans fonduri banesti pentru burse si premii acordate elevilor talentati si cu modeste resurse materiale, a sustinut conferinte pentru sporirea cunostintelor si dezvoltarea gustului pentru lectura. “Scoala romana” din Suceava a acordat, deasemenea, o mare insemnatate formarii cadrelor didactice necesare invatamantului romanesc din Bucovina aflata sub dominatia habsburgica.

La Suceava a trait si a creat Simeon Florea Marian (1847 – 1907). Marele folclorist si etnograf a realizat, in casa de pe strada care ii poarta astazi numele, lucrari de sinteza ample si fundamentale, ca Nunta la Romani (1890), Nasterea la romani (1892), Inmormantarea la romani (1892), Sarbatorile la romani (in trei volume) – 1898 – 1901 – , Ornitologia poporana romana (in doua volume) – 1893 – etc, lucrari prin care a pus bazele etnografiei romanesti. El a fost printre primii suceveni deveniti membrii ai Academiei Romane.

Alaturi de “Scoala romana”, la Suceava si-au desfasurat activitatea, in a doua jumatate a veacului al XIX-lea, si alte societati, ca de exemplu “Clubul roman”, fondat in 1887, si care a creat un cabinet de lectura, cu publicatii si lucrari literare tiparite in diverse centre culturale si politice romanesti: “Insotirea orasenilor din Suceava”, aparuta in 1889, apoi “Reuniunea muzical-dramatica Ciprian Porumbescu”, creata in 1903 etc. Idealul iluminarii prin cultura l-au promovat si unele publicatii locale, cum au fost “Revista politica”, tiparita la Suceava intre anii 1886 si 1891 si 1910 si 1911, iar intre anii 1904 si 1907 revista “Junimea literara”, a carei redactie a fost apoi transferata in capitala provinciei, la Cernauti.

Activitatea pe plan spiritual s-a concentrat si in directia conservarii si pastrarii vestigiilor si valorilor istorice, atat de bogate la Suceava si imprejurimi. In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea s-au initiat lucrari de cercetaresi degajare a ruinelor Cetatii de Scaun, iar in 1895 s-a constituit un comitet de intelectuali din orasul Suceava in vederea infiintarii unui muzeu. Comitetul – din care faceau parte folcloristul si etnograful Simeon Florea Marian, Stefan Repta, directorul liceului din localitate, A. Daschievici etc. – a reusit in 1897 sa induplece autoritatile habsburgice sa nu trimita la muzeele din capitala imperiului sau in alte centre obiectele si valorile descoperite la Cetatea de Scaun, ci sa ramana in Suceava, constituindu-se in acest scop primele colectii ale viitorului muzeu. In 1899, Dieta Bucovinei aproba statutele Societatii “Muzeul”, ca institutie noua avan ddrept scop “promovarea si largirea cunostintelor de tara, arheologice, istorice – generale, istorice de arta, etnografice si istorice naturale”. Crearea muzeului din Suceava, unul dintre cele mai vechi de pe teritoriul patriei, a insemnat, pe de o parte intensificarea activitatii organizate pentru pastrarea si valorificarea dovezilor istorice ale vechimii, continuitatii si dezvoltarii civilizatiei romanesti pe aceste meleaguri, iar pe de alta parte existenta unui factor educational important in lupta pentru libertate si unitate nationala.

In timpul primului razboi mondial, sucevenii, alaturi de ceilalti romani aflati inca sub stapanire straina, si-au intensificat eforturile in vederea eliberarii si unirii lor cu patria mama. Fii ai meleagurilor sucevene au activat in comitetele “Pro Romania” din Italia, inca de la declansarea razboiului, refuzand sa lupte in unitatile imperiale habsburgice, trecand frontiera arbitrara impusa de Curtea din Viena si inrolandu-se in unitati romanesti in vederea sprijinirii efortului general al natiunii romane pentru incheierea procesului de formare a statului unitar roamn. In toamna anului 1918, ostasii suceveni reintorsi de pe front s-au constituit in garzi nationale si, cu sprijinul populatiei civile, au alungat autoritatile habsburgice din Suceava. Ca o incununare legitima a acestei lupte, reprezentantii orasului Suceava au votat, in cadrul Adunarii nationale a romanilor din Bucovina, la 27 noiembrie 1918, unirea Bucovinei cu Romania.

Mic indreptar turistic: Suceava
Octav MONORANU, Mihai IACOBESCU, Dragomir PAULENCU
Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979

Pagina: 1 2 3 4 5 6

Ultima actualizare:

Promo

Comentarii (6)

  1. malina anitoaei

    Foarte frumos! Sa aveti succes si sa va bucurati de ceea ce faceti!

    Răspunde

  2. anca

    foarte frumos..sunt mandra de orasul :X:X:*::*:D:D:D

    Răspunde

  3. Narcis

    Ar fi bune precizari mai multe despre orasul nostru.Ne intereseaza.Asteptam

    Răspunde

  4. creTzu

    Frate poate nu observi, sunt 6 pagini !

    Răspunde

  5. Iulian Jujan

    Foarte interesant si-mi face placere sa aflu de acest site si de ceea ce faceti voi. O singura rugaminte: Sa verifice cineva textul ca s-au strecurat cateva greseli de editare, ma refer la textul cu istoria Sucevei.
    Cu stima Iulian Jujan

    Răspunde

  6. Sucevean

    In sfarsit am citit un articol interesant despre Suceava. Am tot cautat si cautat si in sfarsit citesc lucruri care sa ma ajute. Va multumesc!

    Răspunde

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.