Cetatea Şcheia se află situată la circa 1,5 kilometri nord-vest de oraş, pe fruntea crestei dealului Zamca, în locul numit Șeptilici. Alegerea acestui punct pentru construirea cetăţii a fost dictată de motive strategice, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord şi vest.
Cercetările arheologice întreprinse timp de mai mulţi ani au scos la iveală ruinele unei cetăţi, construită la sfârşitul secolului al XlV-lea, în timpul domniei lui Petru I Muşat.
Cetatea are forma unui romb cu laţurile aproape paralele şi egale (36 metri lungime în interior, trei metri grosime), la fiecare colţ cu câte un turn de formă rectangulară.
Zidurile au fost lucrate din bolovani de carieră nefasonati, care ating mărimi între 0,40 – 0,50 metri. Din acelaşi material au fost ridicate şi turnurile cetăţii. Dacă luăm în consideraţie lungimea zidurilor obţinem o suprafaţa a cetăţii de 1.450 metri pătraţi, iar perimetrul interior este de cea 260 metri. Din cele patru turnuri de colţ, doa unul singur ş-a păstrat la suprafaţa solului.
Se mai remarcă şi alte elemente constitutive ale cetăţii, care ş-au mai păstrat şi au fost depistate în cursul cercetărilor arheologice: contraforturile, pavajul de incintă, şanţul de apărare, intrarea. Calculele care pornesc de la producţia cuptoarelor de ars piatră de var de la Scheia arată ca cele 140 vagoane de var au putut da 7.500 tone de mortar, cu care ş-au putut construi zidurile cetăţii. Cel mai puternic argument că cetatea Scheia a fost terminată sunt accesoriile special amenajate: şanţul şi vălul de apărare.
Momentul de întrerupere a funcţionării cetăţii este marcat în teren de urmele lăsate de lucrătorii care au scos piatră zidurilor şi turnurilor. Terminată de Petru I Muşat şi demolată de Alexandru cel Bun (1400-1432), cetatea Scheia a avut o viaţă extrem de scurtă. În privinţă demolării cetăţii s-au emis două ipoteze: cetatea Șcheia a fost distrusă intenţionat fie datorită instabilităţii solului, fie pentru că ea nu avea un rol esenţial în apărarea capitalei Moldovei.
Imagini
