Deschideți ochii!

Urmează-mi, iubitule cetitorule, urmează-mi în noaptea luminată cu stele!
Vezi, colo, pe malul Sucevii, jeleşte o regină părăsită!
Strălucirea purpurei ei a pălit, cununa de aur de pe fruntea ei zace la picioare.
În tăcere şi supunere îşi jeleşte zilele tinereţii, plânge timpurile când regii îi făceau curte!
Aşa e Suceava!
Câţi prinţi străini n-au tăbărat în jurul ei, câţi n-au umblat să-i câştige, cu armată mare, graţiei ei!
Căţi regi şi impăraţi n-au încercat să-i câştige inima!
Cât sânge a înroşit zidurile ei pentru a o putea păstra sau câştiga!
Şi ce s-a ales din turnurile acestea, pe care au fâlfâit steaguri atât de deosebite?

Câţi dintre noi ar fi capabili să adreseze aceste rânduri Sucevei? Câţi văd adevărata frumuseţe a oraşului când se uită în jur? Cuvintele pe care A. F. Wickenhauser le adresa (în jurul anului 1900) cândva Sucevei mă fac să realizez că locuiesc într-un oraş încărcat de frumuseţe şi istorie. Gândindu-mă la trecut şi privind urmele care au rămas în prezent, sunt mândru de realizările sucevenilor.

Dar de ce nu găsim aceste rânduri în sufletul fiecăruia dintre noi? Oare nu suntem capabili să privim frumuseţea acestor locuri, dincolo de mizeria politică, socială, economică care s-a instaurat? Nu suntem în stare să apreciem adevăratele valori ale Sucevei, promovând în schimb kitch-ul, ieftinul şi ţigănia?

Câţi dintre noi nu cred că ne-ar fi imposibil să prezentăm aspectele frumoase ale Sucevei unui străin? Nu am şti unde să-l ducem şi ce să-i povestim căci noi vedem prezentul îmbibat în materialism, dar refuzăm să deschidem trecutul, plin de culoare, de cultură şi de realizări. Ba chiar şi astăzi, ascunsă după perdele groase de ignoranţă şi uşi masive de nepăsare, adevărata faţă a Sucevei aşteaptă să fie găsită. Dar pentru asta trebuie să o căutăm. Trebuie să învăţăm să apreciem ce avem în jur. Să vedem lumina chiar şi printr-un strat negru de fum.

Tudor GHEORGHE a cântat în toată ţara despre frumuseţile Bucovinei. Cântece pe care noi nu le-am ştiut niciodată, deşi s-au născut sub nasul nostru. Dacă nu ar fi fost el, un fragment al identităţii noastre ar fi fost pierdut, pe nedrept uitat. Mulţumim Tudor GHEORGHE.

Câtă dreptate are Simion Florea MARIAN (către Constantin MORARIU / 20 Iunie 1894) când spune că:

Străinii se-nteresează pe-o mie de ori mai mult de istoria patriei noastre, pe când noi stăm cu mâinile-n şolduri. Wickenhauser a scris istoria mănăstirilor, alţii, altele, iară ai noştri nu fac nemică. Ba fac şi ai noştri: mănâncă, beau şi se veselesc, şi pentru astfeliu de fapte, vor să fie lăudaţi şi preamăriţi.

Haideţi totuşi să facem ceva. Luaţi-vă aparatele de fotografiat, pixurile, pensula, chitara, sau orice poate reda ceea ce simţiţi, ieşiţi afară din casă şi surprindeţi adevărata faţă a Sucevei. Trimiteţi-ne lucrările voastre pe OrasulSUCEAVA@OrasulSUCEAVA.ro şi noi vom face o rubrică separată în care le vom prezenta, poate chiar le vom premia.