Nimic mai simplu

De la omul simplu, cel de pe stradă, care crede că se pricepe la toate, până la cel complicat, din maşina cu alt şofer, care ar trebui să se priceapă la toate, răspunsurile la întrebările De ce? Şi încotro? seamănă uimitor. Doar că nu lămuresc pe nimeni.

Fotografia momentului arată o ţară dezbinată dar unită în minciună şi demagogie, săracă prin definiţie, cu perspective neclare în toate domeniile vieţii. Cu o industrie moartă şi o agricultură inexistentă. Cu un turism pe drumuri pline de gropi care nu duc nicăieri. Cu o corupţie halucinantă la toate nivelurile. Cu o economie la negru asupra căreia se închide ochii, asta în cazul fericit în care nu este încurajată. Cu o pseudo-societate civilă cel mai adesea aservită intereselor de grup. Cu un învăţământ care nu te învaţă mai nimic şi un act medical cel mult mediocru, dar foarte scump.

La polul opus doar câţiva strigă despre bun-simţ şi responsabilitate. La cine? Nu-i aproape nimeni să-i audă, doar cei ai lor, puţini, care oricum au conştiinţa civică şi morală dezvoltată suficient pentru a realiza că nu-i bine ca lucrurile să rămână aşa.

Stăm însă bine la alte capitole. La consumul de alcool pe cap de locuitor (după zicala Bea şi uită), la şomaj, la munca la negru. Fruntaşi la scăderea economică, la diminuarea drastică a vânzărilor prin retail, la creşterea gradului de îndatorare al populaţiei (care, culmea, va rămâne pe drumuri la propriu şi la figurat), la fiscalitatea ridicată, la consumul necontrolat de orice are etichetă colorată.

Un lucru se pare că-l omitem. Aş fi rău dacă spun că e o greşeală şi aş fi bucuros să fie neştiinţă. Ca să poţi alerga 100 de metri trebuie să ai în minte două lucruri esenţiale: să te aşezi la start, corect, conştient de poziţia ta, ştiind ce ai de făcut şi să ai în minte finalul, finişul, cât ai de alergat până acolo. Abia apoi, ca s-o faci cât bine, ar mai trebui să ştii ce ai de făcut, antrenament susţinut şi echipament de calitate. Condiţia esenţială ca să poţi învinge este însă să te aşezi la start şi să participi la cursă. Comparaţia pare simplă dar acesta este principalul ei atu.

Cărţile de specialitate spun despre stabilirea corectă a obiectivelor că în construirea acestora principalul atribut al alcătuirii ar trebui să fie SMART (care în engleză înseamnă isteţ, deştept). Ca să fiu mai clar:

S = specific. Când faci un drum te gândeşti la calitatea asfaltului şi termenii execuţiei, nu la şpăgile din buzunarul tău ori la betonarea propriei curţi.

M = măsurabil. Calculezi adică ce beneficii aduce drumul, nu-l faci aiurea numai ca să fie făcut, să străbată toate localităţile din preajmă că să-ţi ia 7 ore să parcurgi 400 de km.

A = apropiat de tema obiectivului. Nu pui medicul de familie sau o firmă de preparate de carne să facă drumul, o să iasă stetoscop sau caltaboş.

R = relizabil. Cum ar veni adică să se poată.

T = timpul de realizare. Exemplu concret: 14 km de autostradă în 3 ani. Lucrări care nu se mai termină niciodată. Sau care nici măcar n-au fost începute.

Cred că ar trebui să începem să GÂNDIM. Să aşezăm VALORILE la locul lor. Să facem ceea ce ne PRICEPEM şi am ÎNVĂŢAT să facem. Să ne ALEGEM reprezentanţii just, pentru ceea ce sînt ei, nu pentru că vrem doar să-l amendăm pe unul sau pe altul, ori că am primit o găleată sau un pix şi-o brichetă. Să ne CULTIVĂM acel SPIRIT CIVIC prin care să fim conştienţi de respectul pentru noi şi pentru semenii noştri.

Toate acestea ţin de noi, de fiecare în parte. Nici un guvern, nici un preşedinte, nici o instanţă nu ne pot da astea pe tavă. Ne e lene? Nu ne pasă? Nu vrem? Abia atunci nu mai e nici o ieşire. Şi nefăcând nimic ne distrugem pe noi înşine.